Dan Bădărău, filozof român

Dan Bădărău (n. 6 decembrie 1893, Iași – d. 2 iulie 1968, București) a fost un filozof român, membru corespondent al Academiei Române.

Filosof, logician și profesor la Universitatea din Iași, Dan Bădărău (D.B.) s-a concentrat pe cercetări în domeniul logicii clasice și epistemologiei, dar și pe istoria filosofiei. A absolvit Liceul „Saint Louis” din Paris, unde a obținut bacalaureatul în 1912. A urmat studii universitare la Iași, pe care le-a încheiat în 1917, când a obținut licența în drept, iar la Paris a obținut licența în litere în 1919. Teza sa de doctorat, susținută la Sorbona în 1924, a avut titlul Essai sur la pensée, iar lucrarea secundară a fost Un système matérialiste métaphysique au XIXe siècle. La philosophie de Basile Conta.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/books-library-reading-education-2606859/

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Bădărău#/media/Fișier:Dan_A._Bădărău,_filosof.jpg

A fost conferențiar între 1926 și 1938 și profesor (1938–1949) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, la Catedra de Filosofie și Logică, unde a predat cursuri de logică. În perioada 1949–1964, a fost cercetător științific la Institutul de Istorie din București, iar între 1964 și 1968 a fost șef de secție la Centrul de Logică al Academiei Române. În 1963, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Pe linie kantiană, D.B. s-a preocupat, în primul rând, de posibilitatea raționalității și de natura gândirii. Lucrarea sa de doctorat, Essai sur la pensée, reflectă preocuparea sa pentru raționalitate și gândirea discursivă. De-a lungul cercetărilor sale, D.B. a adoptat o poziție opusă intuiționismului, formulând distincția dintre gândirea „pură” (subconștientă) și gândirea logică, discursivă, aceasta din urmă fiind singura capabilă să ofere fundamentul pentru filosofie și știință.

Cea mai importantă direcție a cercetărilor sale a fost logica, în special logica aristotelică, care l-a influențat profund. Deși a rămas loial logicii tradiționale, D.B. a recunoscut importanța logicii matematice și a evitat formalismul, considerând că preocuparea pentru conținut nu trebuie să nege importanța formei.

Printre subiectele de logică abordate de D.B., s-au numărat problemele atribuirii și ale judecății. El a analizat posibilitatea atribuirii în judecată și a examinat istoricul acestei probleme, începând cu Platon și Aristotel. Atribuirea, pentru D.B., reprezenta un act fundamental al gândirii, iar judecata era considerată o unitate a gândirii. Logica, în viziunea sa, avea scopul de a determina condițiile actului spiritual care structurează diversitatea intuiției sensibile.

În epistemologie, D.B. s-a concentrat pe semnificația logicii ca expresie a modului de gândire. Pe plan metafizic, el a evoluat de la un monism spiritualist la pozitivism și materialism dialectic. Abordările psihologice au fost plasate în contextul distincției filosofice dintre psihic și fizic, D.B. fiind poziționat în opoziție față de intuiționiști.

În domeniul istoriei filosofiei, D.B. a publicat numeroase studii și monografii despre gânditori precum Aristotel, Pascal, Dimitrie Cantemir, Leibniz, Newton, d’Holbach, Montesquieu, Montaigne, Locke, Condillac, Schopenhauer, Charles Fourier și Vasile Conta.

Bibliografie principală

• Cărți de autor
  • Essai sur la pensée, Iași, Tipografia „Opinia”, 1924
  • Un système matérialiste métaphysique au XIXe siècle. La philosophie de Basile Conta, Paris, P.U.F., 1924
  • L’individuel chez Aristote, Paris, Éditions Boivin et Cie, 1926
  • O sută de ani de naturalism în România, Iași, Tipografia „Opinia”, 1930
  • Du jugement comme acte signifiant, Iași, Brawo, 1943 (reeditare: Lausanne, F. Roth & Cie, 1944)
  • Dialectica materialistă, București, Institutul de Filosofie al Academiei Române, 1963
  • Filosofia lui Dimitrie Cantemir, București, Editura Academiei, 1964
  • G.W. Leibniz. Viața și personalitatea filosofică, București, Editura Științifică, 1966
  • Logos și ethos, București, Editura Academiei, 1968
  • Scrieri alese, 3 vol., București, Editura Academiei, 1979, 1983, 1986
  • Din istoria filosofiei universale. Studii introductive, prefață de Vasile Pavelcu, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
• Studii în volume colective
  • „La double négation et le langage courant”, în Philosophes roumaines contemporains, București, Editura Academiei, 1958
  • „Critica unor concepții idealiste despre structurile logice”, în Studii de materialism dialectic, București, Editura Academiei, 1960
  • „Le syllogisme et le problème de la vérité des premises”, în L’homme et la société contemporaine, București, Éditions de l’Académie de la République Populaire Roumaine, 1963
  • „Les catégories d’Aristote”, în Recherches sur l’Organon, coord. Ath. Joja, București, Editura Academiei, 1971
• Articole în publicații științifice
  • „Sur la nature des images”, Revue philosophique de la France et de l’étranger, nr. 7 și 8, iulie–august, 1925
  • „Cele două monisme”, Revista de filosofie, 1934
  • „Despre indeterminație în judecățile particulare”, Cercetări filosofice, nr. 1, 1956
  • „Concepția filosofică a lui Vasile Conta”, Cercetări filosofice, nr. 3, 1957
• Articole în reviste de cultură
  • „Despre intuiția bergsoniană”, Viața românească, nr. 11 și 12, 1925
  • „Cauzalitate și finalitate în logică”, Viața românească, vol. III, 1926
  • „Virtualitățile noțiunilor” (I), Minerva, nr. 1, 1927
  • „Virtualitățile noțiunilor” (II), Minerva, nr. 2, 1927

Literatură secundară

• Anton Dumitriu, Istoria logicii, vol. IV, București, Editura Tehnică, 1998
• Alexandru Surdu, Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX, București, Editura Fundației „România de Mâine”, 1999

Studii în volume colective

• Nicolae Bagdasar, „Dan Bădărău”, în N. Bagdasar, Tr. Herseni, S.S. Bârsănescu, Istoria filosofiei moderne. Omagiu profesorului Ion Petrovici, vol. V, București, Societatea Română de Filosofie, 1941.

Sursa: https://romanian-philosophy.ro/encyclopedia/badarau-dan/