Damaschin Bojincă, jurist, publicist, profesor de drept

Damaschin Bojincă (n. 18 octombrie 1802, Gârliște, județul Caraș-Severin – d. 18 august 1869, Dumbrăveni, județul Suceava) a fost un jurist, publicist, profesor de drept și ministru al justiției.

Originar din Banat, Damaschin Bojincă s-a născut în satul Gârliște, județul Caraș-Severin, într-o familie stabilită acolo în secolul al XVII-lea, venită din Bredicenii Gorjului. A urmat școala elementară la Oravița și Vârșeț, iar gimnaziul la Timișoara și Seghedin. Între 1824 și 1826 a studiat la Academia de Drept din Oradea, după care s-a mutat la Pesta. Aici a intrat în contact cu intelectualitatea românească și a contribuit la dezvoltarea unui curent național românesc. Între 1827 și 1833, a desfășurat o activitate publicistică și culturală intensă în capitala Ungariei. În 1829, a obținut diploma de avocat.

Aceasta este o imagine cu un monument istoric din România, clasificat cu numărul CS-III-m-B-11243.

Victoria Popa – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0 ro
• Fișier:Bustul lui Damaschin Bojinca.jpg
• Creată: 21 septembrie 2011
• Încărcată: 28 septembrie 2011

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Damaschin_Bojinc%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Bustul_lui_Damaschin_Bojinca.jpg

Deși formarea sa a avut loc în cadrul monarhiei austro-ungare, activitatea sa principală s-a desfășurat în Moldova. Fiind recunoscut ca specialist în drept, a fost chemat de autoritățile moldovene pentru a ocupa funcția de jurisconsult. La 29 septembrie 1832 a acceptat funcția, devenind oficial jurisconsult alături de Cristian Flechtenmacher la 1 aprilie 1833.

Bojincă a fost de două ori director al Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1834 și 1840) și a contribuit la pregătirea ediției românești din 1833 a Codului Calimach, în care a introdus principii din codul austriac. De asemenea, în 1847, a participat la comisia de revizuire a aceluiași cod.

Susținător al caracterului național al învățământului din Moldova, a fost ridicat la rang de căminar în 1839, iar din 1841 a devenit ban. Între 1841 și 1847, a predat dreptul la Academia Mihăileană, acoperind cursuri despre „Regulamentul Organic”, „Condica Civilă”, „Condica Criminală” și „Dreptul Roman”.

La 30 decembrie 1848, după 15 ani de activitate în Moldova, a primit diploma de împământenire. A ocupat temporar funcția de ministru al justiției în guvernul lui Mihail Kogălniceanu la 30 aprilie 1860, sub Alexandru Ioan Cuza.

Damaschin Bojincă a murit pe 18 august 1869, la moșia sa din Dumbrăveni.

Principala lucrare a lui Bojincă este „Anticile românești”, publicată la Buda în 1832-1833. De asemenea, a publicat articole în Gazeta de Transilvania și alte reviste, susținând tezele Școlii latiniste despre originea și dezvoltarea poporului român.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964.
• Bojincă, Damaschin, Scrieri, Editura Facla, Timișoara, 1978 (biografie).
• Enciclopedia Minerva, Editura Comitetului de redacție al Enciclopediei Române Minerva, Cluj, 1929.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Damaschin_Bojinc%C4%83