La 1 iulie 1866 a fost promulgată Constituția României

Constituția din 1866 reprezenta actul legislativ fundamental care a stabilit cadrul constituțional al României după proclamarea lui Carol I ca domnitor. Aceasta a instituit un sistem de guvernare bazat pe separarea puterilor executive, legislative și judecătorești și a reglementat succesiunea monarhiei ereditare. De asemenea, a fost adoptată fără consultări externe, datorită unirii efective și autonomiei interne dobândite în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Legea_electorală_1866_din_Codicele_Române.pdf

Înainte de 1866, guvernarea din Moldova și Muntenia nu era una ereditară, domnitorii fiind aleși dintr-un număr restrâns de familii (ex: Mușatini și Movilești în Moldova, Ghica și Basarabi în Muntenia). Această monarhie electivă depindea de circumstanțele politice și de capacitățile individuale ale candidaților. Alexandru Ioan Cuza a fost ales pentru a realiza unirea celor două principate, dar nu a fost prevăzută o monarhie ereditară. Totuși, stabilitatea politică după abdicarea lui Cuza din 1866 a impus crearea unei monarhii constituționale.

Carol I, un prinț dintr-o dinastie străină (familia Hohenzollern), a fost ales pentru a deveni primul rege al României, iar la 25 aprilie 1866 a acceptat propunerea, ajungând în România pe 10 mai 1866. A fost proclamat domnitor de către Adunarea Legislativă din București.

În paralel cu instalarea lui Carol I, s-au făcut demersuri pentru crearea unei noi constituții, care să reflecte noile realități politice. Proiectul de constituție, inspirat de modelul belgian din 1831, a fost redactat de Consiliul de Stat și înaintat Adunării Deputaților pe 1 mai 1866. După 13 zile de dezbateri, constituția a fost adoptată, iar pe 30 iunie 1866, Carol I a depus jurământul conform noii legi fundamentale. Constituția a fost promulgată la 1 iulie 1866 și publicată în Monitorul Oficial.

Principalele reglementări ale constituției

1. Despre teritoriul României

Constituția reafirma unirea celor două principate și denumirea de România, subliniind caracterul inalienabil al teritoriului și interzicerea oricăror modificări ale acestuia prin acorduri externe.

• „Principatele-Unite-Române constituie un singur stat indivizibil sub denumirea de România.”
• „Teritoriul României este inalienabil. Limitele statului nu pot fi schimbate decât prin lege.”

2. Drepturile și libertățile cetățenilor

Constituția detaliază drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul la libertatea individuală, proprietate, domeniu inviolabil și libertatea presei.

• Nu erau admise titluri nobiliare sau boierești și se garantau libertatea conștiinței și libertatea întrunirilor.
• Reforma agrară a lui Cuza a fost confirmată, iar proprietatea asupra pământului dat țăranilor era protejată.

3. Separarea puterilor

Constituția stabilea o separare clară a puterilor în stat:

• Puterea legislativă era exercitată de un parlament bicameral, format din Adunarea Deputaților și Senat. Ambele camere aveau dreptul de a propune legi și de a interpela miniștri.
• Puterea executivă era condusă de domnitor, care numea și revoca miniștrii și care avea dreptul de a promulga legile și de a dizolva parlamentul.
• Puterea judecătorească era independentă și separată de cea executivă. Deși hotărârile judecătorești erau date în numele domnului, acesta nu avea dreptul să intervină în administrația justiției.

4. Monarhia ereditară

Constituția a instituit monarhia constituțională ereditară, stabilind reguli clare de succesiune la tron, care excludeau femeile și precizau că moștenitorii trebuiau să fie educați în religia ortodoxă.

• „Puterile constituționale ale Domnului sunt ereditare… ”

5. Legea electorală

Legea electorală a fost reglementată astfel încât să limiteze puterea politică a clasei de mijloc, revenind la un sistem în care voturile nu erau egale. Acest lucru a condus la o oligarhie, în care doar cei din cercuri privilegiate aveau un rol semnificativ în procesul decizional.

De-a lungul decadelor, Constituția din 1866 a fost modificată pentru a răspunde noilor realități politice și economice:

• În 1879, art. 7, care condiționa cetățenia română de religia creștină, a fost modificat.
• În 1881, România a devenit regat și titlul de „domn” a fost înlocuit cu cel de „rege”.
• În 1917, au fost realizate modificări importante pentru a facilita reforma electorală și reforma agrară.

Constituția din 1866 a fost un simbol al stabilității și al monarhiei constituționale în România. Modelul său a fost inspirat de constituția belgiană, iar adoptarea acestui cadru constituțional a marcat o bucurătoare modernizare a statului român și o întărire a influenței occidentale asupra guvernării țării.