Constantin Prezan, mareșal al Armatei Române și om politic

Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, Sterianu de Mijloc, județul Dâmbovița – d. 27 august 1943, Schinetu, județul Vaslui) a fost un mareșal al Armatei Române și om politic, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în timpul Primului Război Mondial.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Prezan#/media/Fi%C8%99ier:1916_-_Generalul_Constantin_Prezan.jpg

Constantin Prezan s-a născut la 27 ianuarie 1861 în Sterianu de Mijloc, comuna Butimanu, județul Dâmbovița. În 1888 s-a căsătorit cu Clementina Bantaș, însă căsătoria lor a durat doar patru ani, având împreună o fiică, Constanța. În 1892, s-a căsătorit cu Elena Olga Eliad, originară din Filipești-Târg, județul Prahova, cu care nu a avut copii, dar au înfiat-o pe Olga Antoaneta Eliad. În 1896, Prezan a cumpărat moșia și conacul Schinetea, unde și-a petrecut ultimii ani din viață.

După Primul Război Mondial, Prezan s-a retras la Schinetea, dar a rămas o figură respectată. A devenit membru de onoare al Academiei Române și, în 1930, regele Carol al II-lea i-a conferit gradul de mareșal al României.

Prezan a urmat Școala fiilor de militari din Iași și mai multe instituții militare de prestigiu, atât în România, cât și în Franța, obținând brevetul de ofițer de stat major. A avansat treptat în ierarhia militară, atingând rangul de mareșal al României în 1930. A comandat diverse unități și structuri militare, inclusiv Armata a 4-a de Nord și Grupul de armate „Prezan”.

Prezan a avut un rol esențial în campania din Transilvania din 1916, la comanda Armatei de Nord, și în Bătălia Bucureștilor, unde a condus Grupul de armate „Prezan”. În timpul Bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917, sub comanda sa, armata română a obținut victorii importante împotriva Puterilor Centrale.

În toamna anului 1918, Prezan a fost readus la comanda Marelui Cartier General pentru a supraveghea mobilizarea și apărarea României Mari. Sub conducerea sa, trupele române au ocupat Budapesta în 1919, un moment culminant al carierei sale militare.

Deși s-a retras la moșia sa după război, Prezan a continuat să fie onorat de țară și de camarazi. În 1921, pensia sa a fost mărită considerabil, iar în 1937, regele Carol al II-lea i-a acordat colanul Ordinului „Carol I”, una dintre cele mai înalte distincții ale statului român. Prezan a rămas o figură emblematică a istoriei militare românești până la moartea sa în 1943.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Prezan