Constantin Papastate, istoric literar, poet și profesor român

Constantin Papastate (născut Constantin D. Papastatopoulos, 26 februarie 1907, Pitești – 21 august 1993, Craiova) a fost un istoric literar, poet și profesor român.

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București în 1929, iar în perioada 1929–1930 a urmat un stagiu de specializare la Dijon, Franța. În 1946, a obținut titlul de Doctor în Litere cu teza Science et poésie dans la peinture animalière de Leconte de Lisle. A activat ca profesor de limba franceză la mai multe licee din Craiova (Liceul Militar Dimitrie Sturdza, Liceul Frații Buzești, Liceul Comercial și Colegiul Carol I), înainte de a deveni cadru didactic universitar. A fost șef al Catedrei de Limbi Moderne la Universitatea din Craiova până la pensionare.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/P/papastate%20constantin.pdf

A debutat în 1925, publicând poezii în revista Foaia tinerimii și a continuat să colaboreze cu numeroase reviste și publicații literare, printre care Falanga, Ritmul vremii, Universul literar, Familia, Viața românească, Ramuri, Steaua, Luceafărul, Vatra și Manuscriptum. Prima sa carte, Trepte, a fost publicată în 1944, urmată de Anotimpuri în 1946 și lucrări de critică literară și istorie literară, printre care Vasile Alecsandri și Elena Negri.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1956), al Asociației Oamenilor de Știință din România (din 1969) și al Societății de Științe Istorice și Filologice, Filiala Craiova (din 1967). Lucrarea Vasile Alecsandri și Elena Negri i-a adus un premiu al Academiei Române.

Papastate a colaborat la diverse publicații, printre care Înainte, Ramuri, Cronica Argeșului, Universul literar, Oltenia literară, Steaua, Limbă și literatură și Studii de literatură universală.

A scris sub mai multe pseudonime, precum C.D. Papa-State, Kostea Sergiu, Constant Bruno, Radu Nour, și Mihnea Radovan.

Printre lucrările sale de referință se numără:

• Trepte. Versuri (Craiova, 1944)
• Anotimpuri (Craiova, 1946)
• Lucrețiu în literatura franceză (Craiova, 1946)
• Natura în literatura romantică franceză (Craiova, 1947)
• V. Alecsandri. Lăcrimioare. Ediție critică (1947)
• Critica socială în limba franceză (Craiova, 1948)
• Traian Demetrescu (1968)
• Romantismul francez și scriitorii români ai generației de la 1848 (1970)
• Studii de istorie și critică literară (1946-1970) (Craiova, s.a.)
• Elena Farago (1975)
• Corespondența dintre Traian Demetrescu și Elena Farago (1975)
• Pe urmele lui Rebreanu la Craiova (1977)
• Crucea împușcaților 1907 (Craiova, 1982).