Constantin Mohanu, istoric literar, editor și folclorist român

Constantin Mohanu (n. 21 august 1933, Bumbuești, comuna Boișoara, județul Vâlcea – d. 15 noiembrie 2006, București) a fost istoric literar, editor și folclorist român.

S-a născut în satul Bumbuești, în familia învățătorului Ionel Mohanu-Vălceleanu și a soției acestuia, Marioara (n. Nasture). Între anii 1940 și 1945 a urmat școala primară în satul natal, apoi Gimnaziul unic „Țara Loviștei” din Boișoara (1945–1948). În perioada 1949–1953 a frecventat Școala Pedagogică din Sibiu, iar între 1953 și 1958 a studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. În 1989 și-a susținut doctoratul în filologie la aceeași universitate, cu teza Jean Bart (Eugeniu Botez). Viața și opera.

Sursa foto: AI

După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1958–1959), apoi ca redactor principal la Editura pentru Literatură (1959–1970). Între 1970 și 1996 a activat la Editura Minerva, unde a fost redactor coordonator și șef de redacție. În paralel, a fost detașat la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973–1975) și la Centrala Editorială (1976–1981). În aceste funcții s-a ocupat de valorificarea patrimoniului literar românesc, editând texte clasice și de folclor.

A reeditat opera lui Ioan Slavici – volumele VII–XIV din seria de Opere (1973–1987), două volume de Scrieri (1993) și o nouă ediție în șase volume între 2001 și 2004. A publicat, de asemenea, teatrul, poezia și memorialistica lui Victor Eftimiu în 13 volume (1975–1996), două volume de Scrieri ale lui Jean Bart (1974–1979), Amintiri despre Eminescu (T. V. Ștefanelli, 1983), Scrisori către Vasile Alecsandri (Ion Ghica, 2001) și numeroase prefețe la scrieri semnate de B. P. Hasdeu, Vasile Alecsandri, Ion Agârbiceanu, Vasile Voiculescu, Al. Odobescu și Petre Ispirescu.

După moartea soției sale, sănătatea lui s-a șubrezit, iar Constantin Mohanu a încetat din viață la 15 noiembrie 2006, la București.

A debutat în presă în 1962, în revista Luceafărul, publicând ulterior articole de folclor și istorie literară în revistele Gazeta literară, România literară, Cronica, Manuscriptum sau Adevărul literar și artistic. A fost membru al colegiului de redacție al revistei Livres roumains (1977–1982) și a fondat revista Izvorașul din Râmnicu Vâlcea (1989).

În 1970 a colaborat la volumul Folclor din Țara Loviștei, iar în 1975 a publicat Fântâna dorului. Poezii populare din Țara Loviștei, o culegere de 784 de texte folclorice provenite din 30 de sate. În 2003 a editat Fata Munților. Basmele și poveștile Loviștei, volum apreciat de criticul Alex. Ștefănescu pentru ingeniozitatea și vivacitatea narațiunilor.

Mohanu a publicat studii monografice despre Victor Eftimiu (1999) și Jean Bart (2001), antologii de critică literară și numeroase ediții comentate, între care: Nuvele și povestiri istorice (1972), Fabule (1974), Ioan Slavici interpretat de… (1977), Râul, ramul… (1990), Bicentenar Anton Pann (1996), Balade populare românești (1997, 1998) și Dicționar de ghicitori (2002). A fost un cercetător asiduu, frecventând zilnic Biblioteca Academiei Române.

Pentru activitatea sa, a primit Premiul revistei Manuscriptum (1982) și Premiul Uniunii Scriitorilor (2003) pentru ediția Opere de Ioan Slavici.

Opera

• Obiceiul colindatului în Țara Loviștei (studiu etnofolcloric, 1970)
• Fântâna dorului. Poezii populare din Țara Loviștei (culegere monografică, 1975)
• Victor Eftimiu (studiu monografic, 1999)
• Jean Bart (Eugeniu Botez). Viața și opera (2001).