Constantin Marin, muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român

Constantin Marin (n. 27 februarie 1925, Urleta, Bănești, Prahova, România – d. 1 ianuarie 2011, București, România) a fost un muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră „Madrigal” timp de 47 de ani (1963-2011). A fost un specialist recunoscut în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și în muzica tradițională românească. Activitatea sa a fost apreciată atât în țară, cât și pe plan internațional, fiind distins cu numeroase premii și distincții.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Marin_(dirijor)#/media/Fi%C8%99ier:Marin_Constantin.jpg

Numele său a fost uneori scris ca „Marin Constantin” (Marin fiind numele său de familie). Fiul său, Ion Marin, a devenit, de asemenea, dirijor, stabilindu-se în Austria.
Constantin Marin a absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală (secția Dirijat Coral) a Conservatorului de Muzică din București (1944-1949), studiind cu profesori de renume precum Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Vasile Popovici (istoria muzicii), Florin Eftimescu (pian), Ștefan Popescu (cor) și Teodora Stroescu (canto). De asemenea, a studiat la Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945-1949), sub îndrumarea unor personalități ca G.G. Antonescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Mihail Ralea și Tudor Vianu.

În 1985, a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea compozitorului Sigismund Toduță, iar în 1994 a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al aceleași academii.
Constantin Marin a fost un important dirijor și compozitor, fiind fondatorul Corului „Madrigal” în 1963. Înainte de a înființa Corul Național de Cameră „Madrigal,” a lucrat cu diverse coruri studențești și amatoriale, precum Corul Universității și Corul Sindicatului Învățământului din București (1949-1951). A fost asistent la Facultatea de Filosofie din București (1948-1952) și a ocupat diverse funcții în instituții muzicale de renume, printre care director general și dirijor al Ansamblului UTC din România (1951-1974), director adjunct al Direcției Muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), și profesor de dirijat coral la Conservatorul din București.

Din 1963 până la sfârșitul vieții, Marin Constantin a fost dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră „Madrigal.” Sub conducerea sa, Corul a susținut peste 4000 de concerte în țară și în lume, participând la festivaluri prestigioase din România și din străinătate, inclusiv în Franța, Austria, Germania, Polonia, Italia și Japonia. De asemenea, Corul „Madrigal” a cântat pe cele mai mari scene ale lumii, cum ar fi Carnegie Hall în 1969 și la sediul Națiunilor Unite, precum și în locații emblematice din România, cum ar fi Basilica San Marco din Veneția și Pantheonul din Roma.
În 1969, a înregistrat cu Corul „Madrigal” primul disc de colinde la Electrecord, care a fost disponibil doar pentru export până în decembrie 1989, când a fost ascultat pentru prima dată în România. Colindele Madrigalului, sub conducerea sa, au devenit legendare și sunt parte din patrimoniul muzical românesc. În 1985, a lansat zece discuri intitulate „Arta construcției și interpretării corale,” în care a detaliat teoria sa despre dirijat coral. Discografia sa cu Corul „Madrigal” cuprinde 40 de CD-uri, majoritatea promovând muzica românească tradițională și contemporană.
Constantin Marin a fost subiectul filmului „Cântecele Renașterii” de Mirel Ilieșiu, care a obținut Palme d’Or la Cannes în 1969. De asemenea, a participat cu Corul „Madrigal” la mai multe filme artistice și documentare, atât în România, cât și în alte țări.
Contribuțiile sale remarcabile în muzica corală i-au adus multiple premii și distincții. Printre acestea se numără premii la Concursuri Internaționale (1953, 1957, 1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (1971), „Il Sagitario d’Oro” (Italia, 1976), Premiul „Grand Due Adolf” (Luxemburg, 1979), Premiul „Arta construcției și interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambassador UNESCO” (1992) și „Omul Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994). A fost, de asemenea, distins cu titluri importante, precum „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994) și „Ordinul Național Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2000).

Constantin Marin a fost un promotor al muzicii românești contemporane, colaborând cu compozitori de renume precum Myriam Marbe, Irina Odagescu, Șerban Nichifor, Cornel Țăranu, și mulți alții. A compus lucrări corale care reflectă tradițiile românești, împărțite în trei mari categorii: coruri patriotice, coruri de copii și coruri mixte. Cele mai recente lucrări includ „Heteros” (1989) și „Om de gheață” (1991), toate fiind dedicate promovării valorilor muzicii corale românești.