Constantin Loghin, profesor și istoric literar român

Constantin Loghin (n. în Budineț, Storojineț, Ducatul Bucovinei, Imperiul Austro-Ungar – d. 23 februarie 1961, Gura Humorului, județul Suceava) a fost profesor și istoric literar român, dedicat cercetării și promovării culturii bucovinene.

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cernăuți în 1919, după care a activat ca profesor de liceu în Cernăuți, București, Timișoara, Gherla și Gura Humorului. De-a lungul vieții, a îmbinat activitatea didactică cu o intensă muncă publicistică și organizatorică.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://dragusanul.ro/constantin-loghin/

S-a implicat activ în susținerea culturii românești din Bucovina, devenind membru, apoi vicepreședinte al Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina. A fost corespondent și redactor pentru Bucovina al ziarului „Universul”, a fondat și a condus Societatea Scriitorilor Bucovineni, al cărei prim președinte a fost începând cu 14 decembrie 1938, societate înființată la 12 noiembrie același an de Mircea Streinul. În unele lucrări a semnat cu pseudonimul C. Frunză.

Constantin Loghin este autorul primei lucrări dedicate istoriei literaturii române din Bucovina (1926), precum și al antologiei „Scriitori bucovineni” (1924). A publicat numeroase studii și volume, între care: „O sută de ani de la nașterea lui Alecu Hurmuzachi” (1924), „Anul 1848 în cultura și literatura Bucovinei” (1926), „Istoria literaturii române” (1926), „Din trecutul Societății pentru cultură” (1932), „Cernăuți” (1936), „Aron Pumnul – M. Eminescu” (1943). De asemenea, a realizat manuale de limba română și antologii pentru uz școlar.