Constantin Lacea, lingvist și filolog român

Constantin Lacea, (n. 1 iunie 1875, Brașov – d. 28 ianuarie 1950, Brașov), a fost un lingvist și filolog român, membru de onoare al Academiei Române din anul 1939. De-a lungul carierei sale, s-a remarcat prin contribuții importante în domeniul lingvisticii și al filologiei românești, fiind unul dintre colaboratorii de bază ai Dicționarului limbii române (cunoscut și ca Dicționarul Academiei). De asemenea, a publicat numeroase studii de etimologie, istorie literară și lingvistică, în special în revista Dacoromania.

Description	Română: Casa Constantin LaceaThis is a photo of a historic monument in județul Brașov, classified with number BV-IV-m-B-11890.
Date	30 August 2012, 13:13:27
Source	Own work
Author	Rotaru Florin

I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following license

This file is licensed under the Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Romania license.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Placheta_”Casa_Constantin_Lacea”.jpg

Lacea a urmat cursurile Liceului Român din Brașov, absolvind în 1893, apoi a studiat la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, specializându-se în limba franceză veche și germană. Și-a continuat formarea la universitățile din München, Leipzig și Paris. În 1898, și-a susținut doctoratul în filologie cu lucrarea Cercetări asupra limbii „Vieții și petrecerii sfinților” a Mitropolitului Dosoftei (1682).

Revenit în România, s-a stabilit la Brașov, unde a fost profesor de limba română, germană și franceză la Liceul Românesc și la Școala Comercială Superioară între 1901 și 1916. În contextul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Stockholm, lucrând în cadrul biroului de presă al României, iar ulterior la Paris, în cadrul Consulatului Român.

După război, s-a mutat la Cluj, unde a predat limba franceză și germană la Academia de Înalte Studii Economice și Industriale (1920–1940). În paralel, a desfășurat o intensă activitate de cercetare în cadrul Muzeului Limbii Române, fiind custode al Bibliotecii și colaborator apropiat al Institutului de Lingvistică. Relația sa profesională cu Sextil Pușcariu, alături de care a fost printre fondatorii Muzeului Limbii Române, a fost una strânsă. A contribuit neîntrerupt la Dicționarul limbii române încă din 1906, timp de peste patruzeci de ani.

Lucrări selectate:

• Manual de limba germană (1906)
• Din graiul românilor din Scheii Brașovului (1906)
• Deutsche Handelskorrespondenz (1926)
• Amintiri despre Axente Sever (1931)
• Termeni economici cu tâlc. Un capitol de lingvistică spațială (1943)
• Cetatea de pe Tâmpa de lângă Brașov și „cătunul” de subt ea (1944)
• Contribuții la cunoașterea trecutului și educației vechilor negustori și meseriași brașoveni (postum, 1952)

Bibliografie:

• Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu – Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978
• Clujeni ai secolului 20, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2000
• Dan Fornade – Personalități clujene (1800–2007), Cluj-Napoca, 2007
• Mircea Popa – Sextil Pușcariu și Muzeul Limbii Române, Cluj-Napoca, 2016.