Constantin Ignătescu, scriitor, publicist și traducător român

Constantin Ignătescu s-a născut la 16 mai 1887 în comuna Dumbrăveni, fostul județ Botoșani (astăzi în județul Suceava), și a încetat din viață la 26 iunie 1968, la București. A fost poet, prozator și publicist, o figură activă în viața culturală românească din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

A urmat școala primară în satul natal, apoi gimnaziul și Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani (între 1899–1904). Studiile superioare le-a continuat la Școala Superioară de Stat din București.

În plan profesional, a fost funcționar poștal în mai multe orașe: Suceava, Botoșani, Darabani și Cernăuți. În perioada interbelică a ocupat funcția de subdirector al Teatrului Național din Chișinău și a fost președinte al Uniunii Presei Române Libere din Basarabia, conducând totodată și secția literară a Ateneului românilor de la Nistru.

În anul 1930 s-a stabilit la București, devenind inspector general la Poșta Română. După pensionarea sa în 1947, s-a dedicat în mod constant activității literare.

A debutat publicistic cu versuri în „Pagini sociale” (Botoșani, 1909–1910), publicație la care a fost membru fondator, și în „Arhiva C.F.R.”. A colaborat, de-a lungul timpului, cu numeroase reviste și ziare, printre care: „Revista telegrafică, telefonică și poștală”, „Dreptatea”, „Dimineața”, „Rampa”, „Politica”, „Epoca”, „Săptămâna C.F.R.”, „Gazeta literară”, „Viața Românească”, „Iașul literar”, etc. A semnat adesea și sub diverse pseudonime, precum C. Daltă, Micu Delasiret, Mărioara Dumbrăveanu, Jap și Salustius.

A primit mai multe distincții pentru activitatea sa: Ordinul „Coroana României cu spade”, „Crucea Serviciului Credincios” și Ordinul „Steaua României” în grad de ofițer.

Constantin Ignătescu a publicat un număr semnificativ de volume de poezie, proză și romane istorice, printre care:

• Isvoade (poezii, 1943)
• Mărgelele de plumb (nuvelă, 1951)
• Moșia oamenilor slobozi (roman, 1951)
• Brigada mixtă (povestiri, 1953)
• Niculai Călărașul (roman, 1953)
• Mitruț al Joldii, vol. I-II (roman istoric, 1953–1954, reeditat în 1959)
• Vijelie-n sus pe Jii (povestiri istorice, 1954)
• Zile învolburate (povestiri, 1954)
• Marșul miresei (roman, 1955)
• Romanțe de dragoste (roman, 1957)
• Măria Sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (roman, 1960)
• Agurida (povestiri istorice, 1962)
• Dosarul lui Ion Măruntu (roman, 1962)
• Vântoasa (roman, 1964).

A tradus lucrări importante din literatura rusă și franceză, precum:

• G. Başirov – Onoarea (1952, în colaborare)
• N.V. Gogol – Taras Bulba (1952)
• E. Rey – Alt om
• R. de Flers și F. de Croisset – Prin viile Domnului (comedii puse în scenă la Teatrul Național din Chișinău).

Activitatea sa literară a fost comentată și apreciată de nume importante ale criticii literare, precum Tudor Arghezi, Petru Comarnescu, Marian Popa, Florin Faifer, și a fost consemnată în multiple dicționare și enciclopedii literare, printre care Dicționarul general al literaturii române, Enciclopedia Bucovinei, Dicționarul botoșănenilor sau Enciclopedia Chișinău.

Sursa: https://luceafarul.net/scriitori-si-publicisti-botosaneni-constantin-ignatescu