Constantin C. Moisil, profesor de istorie, arheolog și numismat român

Constantin C. Moisil (n. 8 decembrie 1876, Năsăud, Austro-Ungaria – d. 20 octombrie 1958, București, România) a fost un profesor de istorie, arheolog și numismat român, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei, tatăl lui Constantin Gr. Moisil. În anul 1948 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Tatăl său, doctor în filosofie, a fost profesor și director al liceului românesc din Năsăud, iar fratele său, Iuliu Moisil, era un om de cultură cu vaste cunoștințe în istorie și arhivistică. Bunicul său, Grigore Moisil (1814–1891), a fost vicar episcopal și un mare patriot, fiind un susținător al drepturilor grănicerești, fapt ce a contribuit la înființarea județului autonom românesc al Năsăudului și a liceului românesc din Năsăud, al cărui prim director a fost.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Moisil#/media/Fi%C8%99ier:ConstantinMoisil.jpg

Familia Moisil are rădăcini adânci în istoria locală, având inițial numele de Moise. O ramură a familiei s-a mutat în Năsăud la sfârșitul secolului XVIII, iar vicarul Grigore Moisil a ales să-și schimbe numele de familie, influențat de curentul latinist.

Constantin Moisil a urmat liceul românesc din Năsăud între 1886 și 1894, având șansa să fie remarcat de marele arheolog și literat Alexandru Odobescu la examenul de bacalaureat. La recomandarea acestuia, a fost admis la Școala Normală Superioară din București, unde a fost coleg cu Vasile Șuteu. Tânărul Moisil a studiat, de asemenea, la Facultatea de Litere din București, secția istorie, pe care a absolvit-o în 1898 cu o teză despre „Arheologia preistorică”.

Pe parcursul anilor, a dezvoltat prietenii strânse cu personalități precum Nicolae Iorga și Dimitrie Onciu, publicând lucrări de specialitate precum „Douăsprezece scrisori domnești din arhiva orașului Bistrița” și „Din trecutul Năsăudului”.

În 1898, Moisil a fost numit profesor de istorie la Focșani, dar a cerut transferul la liceul din Tulcea, unde a rămas peste zece ani. Aici, s-a distins prin activitatea sa didactică și prin cercetările în domeniul istoriei, arheologiei, numismaticii și sigilografiei.

În 1906, Moisil a descoperit tezaurul monetar din Bădila, care conținea 6.000 de monede vechi românești din timpul lui Mircea cel Bătrân și Petru Mușat. Acest eveniment l-a făcut cunoscut în cercurile de numismatică din Capitală.

În timpul șederii la Tulcea, s-a căsătorit cu Elena, fiica învățătorului Hristofor Niculescu, având împreună patru copii, toți urmând cariere științifice. Cel mai cunoscut dintre aceștia este Grigore C. Moisil, renumitul matematician considerat părintele informaticii românești.

Patru ani mai târziu, la solicitarea marelui numismat D. A. Sturza și a bibliotecarului Ion Bianu, Constantin Moisil a fost transferat la București pentru a organiza cabinetul de numismatică al Academiei. Aici a creat și o colecție de medalistică, o colecție de greutăți vechi românești și o colecție filatelică cu piese rare din emisiunile poștale din Țările Române.

În 1913, a fost ales membru al Societății Numismatice, iar în 1933 a devenit președinte al acesteia. În 1924, și-a obținut doctoratul la Universitatea din Cluj cu teza „Monetăria Țării Românești în timpul dinastiei Basarabilor”, prima lucrare dedicată numismaticii ca știință auxiliară a istoriei.

După decesul lui Dimitrie Onciu, Constantin Moisil a fost numit director general al Arhivelor Statului, funcție pe care a ocupat-o timp de 15 ani (1923-1938). A contribuit la organizarea arhivelor conform noii situații a României și la implementarea principiilor arhivisticii moderne. A promovat ideea că arhivele trebuie să fie „laboratoare vii” din care să plece cunoștințe valoroase pentru națiune și umanitate.

Academicianul Constantin Moisil a trecut în neființă pe 20 octombrie 1958, la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

Sursa: https://dosaresecrete.ro/cine-a-fost-constantin-moisil-tatal-marelui-matematician/