Conrad Aiken, poet, scriitor de nuvele, romancier și critic american

Conrad Aiken (născut pe 5 august 1889, Savannah, Georgia, SUA – decedat pe 17 august 1973, Savannah) a fost un poet, scriitor de nuvele, romancier și critic american, laureat al Premiului Pulitzer. Lucrările sale, influențate de teoria psihanalitică timpurie, explorează în mare măsură nevoia umană de conștientizare de sine și de găsirea identității. Aiken a trecut prin traume semnificative în copilărie.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Conrad_Aiken_poet.jpg

Aiken a fost educat la școli private și la Universitatea Harvard, unde a fost prieten și contemporan cu T.S. Eliot, influențându-se reciproc în poezie. În anii 1920, a fost tutor de engleză la Harvard, iar în anii 1930 a fost corespondent londonez pentru The New Yorker. A trăit atât în Anglia, cât și în Statele Unite, până în 1947, când s-a stabilit în Massachusetts. Aiken a jucat un rol crucial în editarea Selected Poems of Emily Dickinson (1924), contribuind la stabilirea reputației postume a acesteia și la aducerea poeților americani în atenția publicului britanic.

După trei colecții timpurii de poezie, Aiken a scris cinci „simfonii” între 1915 și 1920, încercând să creeze o poezie care să semene cu muzica, capabilă să exprime multiple niveluri de sens simultan. Ulterior, a compus poezii narative, volume de versuri și meditații, iar după Al Doilea Război Mondial, a revenit la forma muzicală, îmbogățită cu nuanțe filozofice și psihologice. Cele mai bune lucrări ale sale se regăsesc în Selected Poems (1929), care i-a adus Premiul Pulitzer pentru poezie în 1930, și Collected Poems (1953), incluzând secvența lungă „Preludii la definiție”, considerată de unii critici drept capodopera sa, alături de „Cântecul de dimineață al lui Senlin”. Aiken a fost consultant de poezie al Bibliotecii Congresului (acum Poet Laureate Consultant in Poetry) din 1950 până în 1952.

Majoritatea prozei lui Aiken a fost scrisă în anii 1920 și 1930. Deși romanele sale din această perioadă nu au avut același succes, nuvelele sale, cum ar fi „Strange Moonlight” din Bring! Bring! (1925) și „Silent Snow, Secret Snow” și „Mr. Arcularis” din Among the Lost People (1934), au fost foarte apreciate. The Short Stories of Conrad Aiken a fost publicată în 1950, urmată de A Reviewer’s ABC: Collected Criticism from 1916 to the Present (1958) și The Collected Novels (1964). În ciuda numeroaselor premii primite, mulți critici consideră că Aiken nu a primit recunoașterea pe care o merita pentru munca sa.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Conrad-Aiken