Memorandumul din 1892 semnat de liderii românilor din Transilvania

Pe 8 ianuarie 1892, la Sibiu, a avut loc o conferință extraordinară a Partidului Național Român (PNR), în cadrul căreia s-a hotărât redactarea unui „Memorandum” destinat împăratului Franz Joseph I. Memorandumul cuprindea revendicările celor trei milioane de români din monarhia austro-ungară, dar și o critică dură a politicii naționale intolerante a guvernului ungar. Dr. Ioan Rațiu a fost ales președinte al PNR (8/20 – 9/21).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_Transilvaniei#/media/Fi%C8%99ier:Memorandum-Transylvania.jpg

Articolul complet aici: jurnalspir

Memorandumul, o petiție semnată de liderii românilor din Transilvania, a fost adresat în 1892 împăratului austro-ungar Franz Joseph. Acesta analiza consecințele instaurării dualismului austro-ungar și expunea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se regăseau recunoașterea drepturilor politice și confesionale. De asemenea, memorandumul condamna politica de maghiarizare impusă românilor din Ardeal și persecuțiile la care aceștia erau supuși, incluzând o analiză detaliată a situației economice, politice, sociale și culturale a românilor din Transilvania după 1867, odată cu formarea dualismului austro-ungar.

Începuturile Partidului Național Român (PNR) se află în istoria luptelor românilor din Transilvania pentru drepturile lor legitime, individuale și naționale. Principiile fundamentale ale partidului au fost enunțate de Simion Bărnuțiu la Blaj, pe 5/17 mai 1848, când Adunarea Națională de la Blaj a adoptat programul politic al poporului român din Transilvania, bazat pe 16 puncte, care includeau libertatea, egalitatea, independența națională, independența bisericii și înființarea de școli românești.

Formarea unui partid românesc a devenit necesară odată cu încorporarea Transilvaniei în regatul Ungariei (1865) și constituirea monarhiei bicefale austro-ungare (1867). Partidul Național Român din Transilvania s-a constituit în 1869. În 26 ianuarie/7 februarie 1869, liderii politici ai românilor din Banat s-au reunit la Timișoara și au înființat Partidul Național Român din Banat și Ungaria, alegându-l pe Alexandru Mocioni ca lider. La 23-24 februarie/7-8 martie 1869, la Miercurea Sibiului, s-a constituit Partidul Național Român din Transilvania, sub conducerea lui Ilie Măcelariu, care a adoptat tactica „pasivismului”, renunțând la participarea activă în alegeri, dar continuând lupta politică.

La doar o lună după înființarea acestor partide, autoritățile au interzis activitatea lor, considerând că „partidele naționale” nu pot exista în Austro-Ungaria (prima interdicție a PNR). Ulterior, la 30 aprilie – 2 mai/12-14 mai 1881, românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș s-au unit la Sibiu, hotărând să unească cele două formațiuni într-un singur partid sub denumirea de Partidul Național Român din Transilvania, adoptând „activismul” ca tactică politică.

În 8-9 ianuarie/20-21 ianuarie 1892, fruntașii PNR s-au întâlnit la Sibiu, alegându-l pe dr. Ioan Rațiu ca președinte al partidului și decizând elaborarea „Memorandumului” destinat împăratului Franz Joseph. Memorandumul susținea revendicările românilor din imperiu și condamna politica de asuprire națională a guvernului de la Budapesta. Împăratul Franz Joseph a refuzat să primească delegația „memorandiștilor”, iar liderii mișcării au fost trimiși în judecată.

Între 25 aprilie și 25 mai 1894, a avut loc procesul „memorandiștilor” la Cluj, în urma căruia 15 membri ai Comitetului Central al PNR, inclusiv Ioan Rațiu, au fost condamnați la închisoare. La 16/28 iulie 1894, guvernatorul ungar a interzis din nou activitatea PNR, invocând lipsa unui statut și legături cu elemente din străinătate (a doua interdicție a PNR). Răsunetul internațional a determinat împăratul Franz Joseph să amnistieze liderii mișcării.

În urma Congresului de la Sibiu din 10/23 ianuarie 1905, PNR a abandonat tactica „pasivismului” și a adoptat lupta parlamentară, cunoscută sub numele de „activism”. Astfel, în alegerile din 1905, fruntașii partidului au obținut opt mandate de deputați, iar în 1906 au reușit să obțină 15 locuri de deputați în Parlamentul de la Budapesta, printre aceștia numărându-se Iuliu Maniu și Alexandru Vaida-Voievod.

Sursa: https://www.corneliu-coposu.eu/articol/index.php/315-partidul-national-roman/