La data de 18 ianuarie 1919 s-a deschis Conferința de Pace de la Paris
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 18, 2025
La 18 ianuarie 1919, s-a deschis Conferința de Pace de la Paris, având ca scop stabilirea noii configurații politico-teritoriale a Europei și rezolvarea problemelor economico-financiare generate de Primul Război Mondial. La această conferință au participat 28 de state, inclusiv România, și s-au semnat tratatele de pace între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, care se afla în plin război civil) și cele învinse.

„Cei patru mari” în timpul Conferinței de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta, David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau și Woodrow Wilson)
Edward N. Jackson (US Army Signal Corps) – U.S. Signal Corps photo
Council of Four at the WWI Paris peace conference, May 27, 1919 (candid photo) (L – R) Prime Minister David Lloyd George (Great Britain), Prime Minister Vittorio Emanuele Orlando (Italy), Premier Georges Clemenceau (France), President Woodrow Wilson (USA)
- Domeniu public
- Fișier:Big four.jpg
- Creată: Taken on 27 mai 1919
- Încărcată: 25 februarie 2009
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Conferin%C8%9Ba_de_Pace_de_la_Paris_din_1919#/media/Fi%C8%99ier:Big_four.jpg
Președintele conferinței a fost desemnat Georges Clemenceau, delegatul Franței, țara gazdă, iar șeful delegației române a fost primul ministru Ion I. C. Brătianu, care a condus delegația până la 12 septembrie 1919.
Conferința de Pace de la Paris a avut drept obiectiv construirea unei noi ordini politice și teritoriale în Europa. Printre cele mai importante organisme ale conferinței se numără „Consiliul celor Zece”, format din șefii de stat și guvern și miniștrii de externe ai SUA, Franței, Marii Britanii, Italiei și Japoniei, și „Consiliul celor Cinci”, care cuprindea doar șefii de stat și guvern ai Puterilor Aliate și Asociate. Deși Japonia era interesată mai mult de problematica din Extremul Orient, majoritatea chestiunilor au fost dezbătute în cadrul „Consiliului celor Patru” (Clemenceau, Wilson, Lloyd George, Vittorio Emanuele Orlando).
Principalele revendicări ale României la conferință au fost recunoașterea unirii din 1918, consolidarea frontierele și înlăturarea efectelor negative ale războiului, care a dus la ocuparea unor teritorii de către inamic. România a avut dificultăți în obținerea recunoașterii internaționale a actelor de unire din 1918, iar semnarea Tratatului de pace cu Puterile Centrale din 1918 a complicat și mai mult poziția României la conferință.
La 19 ianuarie 1919, Ion I. C. Brătianu a prezentat un memoriu în care detalia cerințele României și condițiile în care a încheiat pacea separată cu Puterile Centrale. Delegația română a fost, însă, într-o atmosferă destul de defavorabilă, deoarece au existat divergențe legate de recunoașterea integrală a Tratatului din 1916 și chestiuni financiare legate de statele succesoare ale Austro-Ungariei.
La 2 iulie 1919, Ion I. C. Brătianu a părăsit conferința, iar delegația română a fost preluată de ministrul plenipotențiar Nicolae Mișu. În septembrie 1919, Brătianu a demisionat, iar guvernul român a fost preluat de generalul Arthur Văitoianu. Motivul demisiei sale a fost că Consiliul Suprem al Conferinței de Pace nesocotise Tratatul de Alianță din 1916 și impusese condiții care afectau demnitatea și interesele economice și politice ale României.
Delegația română s-a retras, iar România nu a semnat tratatele de pace cu Puterile Centrale decât la sfârșitul anului 1919. Tratatul cu Austria a fost semnat la 10 decembrie 1919, iar România a obținut recunoașterea unirii Bucovinei. De asemenea, au fost semnate tratatele de pace cu toate statele învinse, iar noile frontiere din Europa au fost stabilite, ducând la înființarea unor state naționale precum Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven și Polonia.
Tratatul cu Germania a fost semnat la Versailles, la 28 iunie 1919, iar cel cu Austria la Saint-Germain, pe 10 septembrie 1919. Tratatul cu Bulgaria a fost semnat la Neuilly, pe 27 noiembrie 1919, iar cel cu Ungaria, la Trianon, la 4 iunie 1920. Tratatul de la Sèvres, semnat cu Imperiul Otoman la 10 august 1920, a dus la prăbușirea acestuia și la proclamarea Republicii Turcia sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk.
Conferința de Pace a dus la crearea unui organism internațional, Liga Națiunilor, care avea ca scop prevenirea unui nou război și menținerea păcii în Europa. Tratatele semnate în urma conferinței au consolidat legitimitatea unirii Bucovinei cu România și au avut un impact semnificativ asupra noilor granițe și a ordinii politice din Europa.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Conferin%C8%9Ba_de_Pace_de_la_Paris_din_1919