Jurnal FM 
Clara Schumann a fost o pianistă, compozitoare germană
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 13, 2021
Clara Josephine Schumann ( n. 13 septembrie 1819, Leipzig, Regatul Saxoniei – d. 20 mai 1896 ) a fost o pianistă, compozitoare germană.
Tatăl Clarei Schumann, Friedrich Wieck a studiat teologia, dar datorită pasiunii sale pentru muzică a învățat să cânte la pian și mai târziu a fondat o fabrică de piane și un centru de împrumutat partituri. Mama Clarei, Marianne Tromlitz, a fost cântăreață și pianistă. Friedrich Wieck care a fost desemnat să se ocupe de educația copiilor săi era văzut ca autoritar și strict, dar nu nedrept. Întreaga sa atenție a fost dedicată Clarei pe care, datorită talentului său muzical, voia să o facă cunoscută cât mai repede posibil drept un copil minune și o virtuoază a pianului. Drept urmare a retras-o din învățământul public și i-a dat lecții private, astfel încât concentrarea pe învățarea și perfecționarea cântatului la pian să nu fie perturbate de influențe exterioare. Ținea pentru Clara, care nu era încă capabilă să se exprime corect în scris, un jurnal în care nota lucruri la persoana întâi, ca și cum Clara ar fi fost autoarea. Și mai târziu a influențat indirect ceea ce scria ea în jurnal prin faptul că cerea să citească ceea ce era scris. Acest fapt explică anumite însemnări ale fetei de nouă ani, cum ar fi următorul pasaj:
- Tatăl meu care spera de mult timp la o schimbare din partea mea a observat astăzi din nou că încă sunt leneșă, delăsătoare, dezordonată, încăpățânată, neascultătoare, etc. chiar și când este vorba de pian. Pentru că am cântat în prezența sa atât de prost Noile variațiuni op. 26 de Hünten, a rupt în fața mea partitura și începând de astăzi nu mai vrea să-mi dea ore și nu mai am voie să cânt decât game, studii de Cramer și exercițiile lui Czernys pentru triluri.
Tendința sa de a controla totul la Clara s-a transformat mai târziu în trăsături tiranice ajungând până acolo încât a vrut s-o țină la distanță de Robert Schumann.
Wieck îi preda el însuși fiicei sale și făcea lucrul acesta cu mare succes, lucrul dovedit și de aplauzele pe care le primea fiica sa la fiecare apariție. Clara era modelul metodelor sale pedagogice de învățare a pianului, metode care i-au făcut pe muzicieni ca Robert Schumann și Hans von Bülow să devină pianiști de concert remarcabili. Totuși metoda sa dură de învățare a pianului nu era în concordanță cu drepturile copilului. Pe de altă parte educația Clarei care ieșea din sfera muzicii a fost precară. Conform Evei Weissweiler se putea vedea influența tatălui chiar și în repertoriul său de concert. De abia după ce influența tatălui s-a diminuat, Clara Schumann a început să cânte în concertele sale piese de Ludwig van Beethoven, Johann Sebastian Bach și Robert Schumann. Înainte repertoriul său era format din compozitori ca Friedrich Kalkbrenner, Camille Pleyel, Ignaz Moscheles și Henri Herz.
Clara a cântat în fața lui Goethe și i-a cunoscut personal pe Niccolò Paganini și pe Franz Liszt. De la o vârstă fragedă a avut reprezentații în nenumărate orașe și chiar și țări vecine. La vârsta de 18 ani, la Viena, a fost onorată cu numirea ei drept Kammervirtuosin imperială. Și-a început cariera de compozitoare de asemenea de timpuriu. Quatre Polonaises op. 1 au fost publicate când Clara avea zece sau unseprezece ani. Au urmat Caprices en forme de Valse, Valses romantiques, Quatre Pièces Caractéristiques, Soirées Musicales, un concert de pian și multe altele.
.jpg){kind=link}