Cincinat Pavelescu, poet român, autor de romanțe, lieduri, serenade și madrigaluri

A urmat școala primară și „Școala Secundară Cantemir-Vodă” din București, continuând studiile la Liceul „Sf. Sava”. Debutul literar are loc la 3 martie 1891, în revista „Biblioteca familiei”, cu poezia Visuri triste, semnată P.C. de la Milcov.

Între 1891 și 1895 a urmat Facultatea de Drept a Universității din București, iar în 1897 și-a susținut doctoratul cu teza Despre agenții diplomatici. În 1892 debutează în revista „Literatorul”, fondată de Alexandru Macedonski, cu poezia Fecioara. Din 1893 devine codirector al revistei, alături de Macedonski și principesa Maria D. Ghica. A urmat apoi cursuri la Sorbona, pregătindu-și teza de doctorat.

În timpul Primului Război Mondial se află la Iași, iar în 1917, împreună cu fratele său, Ion, ajunge în Petrogradul revoluționar și, după un traseu prin Suedia, se stabilește o perioadă la Paris. Acolo leagă prietenii cu Elena Văcărescu și Anna de Noailles și editează, în 1920, la Paris, publicația Le courier franco-roumain, politique, économique et littéraire.

Cincinat Pavelescu a fost implicat activ în presa literară românească. În 1910, împreună cu Eugen Lovinescu, Ion Minulescu, Corneliu Moldovanu, Zaharia Bârsan și Emil Gârleanu, conduce revista „Falanga literară”, unde Liviu Rebreanu era secretar de redacție. Între 1931 și 1935 a fost director al publicației Brașovul literar și artistic.

În 1911 publică singurul său volum de versuri, intitulat Poezii.

S-a stins din viață la 30 noiembrie 1934, la Brașov, după o suferință cauzată de cancer pulmonar, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București.