S-a întâmplat în 25 martie 1655
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 25 martie 1655: Astronomul olandez Christiaan Huygens (n. 1629 – m. 1695) descoperea cel mai mare satelit al planetei Saturn, Titan. Titan sau Saturn VI, este cel mai mare satelit al lui Saturn, unicul satelit natural cunoscut că ar avea o atmosferă densă și singurul obiect, altul decât Terra, pentru care există evidența clară a unor corpuri stabile pe o suprafață lichidă.

Christiaen Huygens II (1629-1695)
*oil on paper on panel
*30 x 24 cm
*signed b.l.: C.Netscher / 1671

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Christiaan_Huygens#/media/Fi%C8%99ier:Christiaan_Huygens-painting.jpeg

converted PNM file

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Titan_(satelit)#/media/Fi%C8%99ier:Titan_in_true_color.jpg

Titan este a șasea lună elipsoidală care orbitează planeta Saturn. Descrisă frecvent sub titulatura de satelit asemănător unei planete, Titan are un diametru cam de 50% mai mare ca al Lunii ce orbitează Terra și este cu 80% mai masiv. Este al doilea satelit ca mărime în Sistemul Solar, după Ganimede, satelitul lui Jupiter și este mai mare ca volum decât cea mai mică planetă, Mercur, deși are doar jumătate din masivitatea sa. Titan a fost primul satelit cunoscut al lui Saturn, descoperit fiind în 1655 de către astronomul olandez Christiaan Huygens.

Satelitul este compus primar din gheață și rocă. La fel ca și în cazul lui Venus, anterior Erei Spațiale, atmosfera densă și opacă a împiedicat cunoașterea suprafeței lui Titan până ce informații noi au fost acumulate odată cu sosirea în apropiere a misiunii Cassini – Huygens, în 2004, incluzând descoperirea unor lacuri de hidro-carbon lichid în regiunile polare ale satelitului. Acestea sunt singurele corpuri stabile, mari, suprafețe lichide cunoscute să existe oriunde altundeva decât pe planeta noastră. Suprafața sa este din punct de vedere geologic foarte tânără. Deși munți și câțiva crio-vulcani au fost descoperiți, suprafața sa este relativ netedă, brăzdată doar de câteva cratere de impact.Atmosfera lui Titan este compusă în mare parte din nitrogen; componente minore au condus la formarea unor nori de etan și ceață și fum bogate în nitrogen. Climatul – incluzând vântul și ploaia, creează caracteristici de suprafață similare cu cele de pe Terra, cum ar fi dunele de nisip, râurile, lacuri, mări (probabil de metan lichid sau de etan) și plaje, iar satelitul pare să fie dominat de tipare cu vreme de sezon, precum anotimpurile de pe Terra.

Cu lichidele sale (atât la suprafață, cât și în adâncuri) și atmosfera robustă de nitrogen, Titan este privit ca analog Terrei, deși la o temperatură mult mai joasă. De aceea satelitul a fost presupus a putea fi gazda unor forme de viață microbiene sau, cel puțin oferă ambientul prebiotic bogat ca și chimie organică complexă. Cercetările au sugerat că un posibil ocean subteran ar putea servi ca mediu biotic. S-a sugerat de asemenea că o formă de viață ar putea exista la suprafață, utilizând metanul lichid ca mediu, în loc de apă; iar anomaliile din compoziția atmosferică arată fie prezența consistentă a unor asemenea forme de viață, fie sunt rezultatul unei chimii diferite non-biotice.

Titan a fost descoperit pe 25 martie 1655, de către astronomul olandez Christiaan Huygens. Huygens a fost inspirat de descoperirea celor patru cele mai mari luni ale lui Jupiter de către Galileo Galilei, în 1610 și de îmbunătățirile aduse tehnologiei telescopului. Christiann, cu ajutorul fratelui său Constantijn Huygens Jr., a început să construiască telescoape către 1650. Christiaan Huygens a descoperit primul satelit pe care l-a observat orbitându-l pe Saturn cu cel dintâi telescop construit.  El l-a numit simplu „Luna lui Saturn”, publicând în 1655 broșura „De Saturni Luna Observatio Nova”.  După ce Giovanni Domenico Cassini a publicat descoperirea altor patru sateliți ai lui Saturn, între 1673 – 1686, astronomii au căpătat obiceiul referinței la aceștia, dar și Titan, sub denumirea de Saturn I-V (cu Titan în poziția a patra). Alte epitete timpurii pentru Titan îl menționează ca „Satelitul comun al lui Saturn”.  Titan a fost oficial numărată ca Saturn VI pentru că după descoperirile din 1789 schema de numărare a fost înghețată pentru a nu se cauza și mai multă confuzie. Numeroși alți sateliți mai mici au fost descoperiți de atunci.

Titan este singurul satelit cunoscut a avea o atmosferă maturizată, care constă din mai mult decât ceva urme de gaze. Observațiile de la sondele Voyager au arătat că atmosfera lui Titan esre mai densă decât atmosfera planetei noastre, cu o presiune de suprafață de 1,45 ori mai mare decât cea a Terrei. Atmosfera lui Titan este cam de 1,19 ori mai masivă decât cea a Terrei. Ea găzduiește învelișuri cețoase care blochează cea mai mare parte a luminii vizibile de la Soare, dar și alte surse care blochează vederea suprafeței lui Titan. Atmosfera este atât de densă și gravitația atât de mică încât oamenii ar putea zbura prin ea dacă și-ar atașa aripi. Gravitația joasă a lui Titan înseamnă că atmosfera sa este mult mai extinsă decât cea a Terrei.

Surse:

https://www.esa.int/About_Us/ESA_history/Christiaan_Huygens_Discoverer_of_Titan

https://www.astro-urseanu.ro/saturn_periplu.html

Christiaan Huygens

https://solarsystem.nasa.gov/moons/saturn-moons/titan/exploration/

25 martie în istoria astronomiei. În 1655, astronomul Christiaan Huygens a descoperit cel mai mare satelit al planetei Saturn, TITAN. Există viață pe Titan?