Charles Gounod, compozitor francez

Charles Gounod (născut la 17 iunie 1818, Paris, Franța – decedat la 18 octombrie 1893, Saint-Cloud, lângă Paris) a fost un compozitor francez renumit, cunoscut în special pentru operele sale, dintre care cea mai faimoasă este Faust.

Tatăl său a fost pictor, iar mama sa, o talentată pianistă, i-a oferit primele lecții de muzică. Gounod a fost educat la Lycée Saint-Louis, unde a rămas până în 1835. După ce și-a luat licența în filozofie, a început să studieze muzica cu Anton Reicha, un compozitor boem. După moartea lui Reicha, Gounod a intrat la Conservatorul din Paris, unde a studiat sub îndrumarea lui Fromental Halévy și Jean-François Lesueur. În 1839, cantata sa Fernand i-a adus Premiul Romei, care i-a permis să studieze timp de trei ani la Villa Medici din Roma.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Gounod#/media/Fi%C8%99ier:Charles_Gounod_(1890)_by_Nadar.jpg

În Italia, Gounod s-a concentrat asupra lucrărilor lui Giovanni da Palestrina, compozitor renascentist. În 1842 și 1843, la Viena, au fost interpretate o mesă și un recviem pe care le compusese în Italia. La întoarcerea în Paris, a călătorit prin Praga, Dresda și Berlin, întâlnindu-l pe Felix Mendelssohn la Leipzig.

La Paris, Gounod a devenit organist și director de cor la Biserica Misiunilor Étrangères și a studiat teologia timp de doi ani. În 1846, a intrat la seminarul din Saint-Sulpice, dar în 1847 a decis să nu urmeze cariera preoțească. A început să se concentreze pe compunerea de opere.

Primele sale opere, Sapho (1851) și La Nonne sanglante (1854), nu au avut succesul scontat, în ciuda recenziilor favorabile ale compozitorului Hector Berlioz. În Messe de Sainte-Cécile (1855), Gounod a încercat să combine stilul sacru cu unul mai secular. A urmat opera comică Le Médecin malgré lui (1858), bazată pe comedia lui Molière. Din 1852, Gounod a început să lucreze la Faust, bazată pe tragedia lui Goethe, iar premiera din 19 martie 1859 a marcat o etapă importantă în dezvoltarea operei franceze.

După Faust, Gounod a compus opere precum Philémon et Baucis (1860), La Colombe (1860) și Mireille (1864), inspirată de un poem provensal de Frédéric Mistral, dar și Roméo et Juliette (1867).

În 1852, Gounod a devenit dirijor al Societății Corale Orphéon din Paris, pentru care a compus mai multe lucrări corale. Din 1870, a petrecut cinci ani la Londra, unde a format un cor care ulterior a devenit Royal Choral Society. În această perioadă, a scris oratoriul Gallia (1871), inspirat de înfrângerea Franței în războiul franco-prusac, urmat de oratoriile La Rédemption și Mors et Vita (1882 și 1885). În 1888, Gounod a fost numit mare ofițer al Legiunii de Onoare.

Stilul melodic al lui Gounod este inconfundabil, deși uneori considerat excesiv de sentimental. Era foarte talentat în scrierea pentru voce și orchestrare, însă caracterizările muzicale din operele sale sunt adesea considerate prea simple. Ave Maria, adaptarea sa a preludiului în do major de Johann Sebastian Bach, demonstrează atât inventivitatea, cât și simplitatea sa stilistică. Operele Faust, Mireille și Le Médecin malgré lui reflectă cel mai bine talentul său melodic.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Charles-Gounod