Cesare Lombroso, criminolog și medic italian
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 6, 2024
Ezechia Marco Lombroso, cunoscut ca Cesare Lombroso, (n. 6 noiembrie 1835, Verona, Italia – d. 19 octombrie 1909, Torino, Italia) a fost un criminolog și medic italian. A fost fondator al Școlii Italiene Pozitiviste de Criminologie.
Este cunoscut pentru teoria pe care a elaborat-o în domeniul criminologiei și care a avut la bază darwinismul social și pozitivismul lui Auguste Comte. Astfel, el considera criminalul ca având înnăscută tendința spre infracțiune care poate fi observabilă în cadrul trăsăturilor fizice ale feței. Ulterior, această teorie avea să fie contestată, fiind infirmată de rezultatele științifice.
Cesare Lombroso. Photogravure. Iconographic Collections Keywords: portrait prints
https://wellcomeimages.org/indexplus/obf_images/2b/66/2b0a7ed010bc9deaf6ce6c004f1d.jpg Gallery: https://wellcomeimages.org/indexplus/image/V0026740.html Wellcome Collection gallery (2018-03-27): https://wellcomecollection.org/works/j2w93dyp CC-BY-4.0
- CC BY 4.0
- Fișier:Cesare Lombroso. Photogravure. Wellcome V0026740 (cropped).jpg
- Încărcată: 10 ianuarie 2021
Cesare Lombroso a fost un criminolog italian ale cărui teorii, deși astăzi sunt în mare parte discreditate, au contribuit la o schimbare de perspectivă în criminologie, deplasând atenția de la un cadru strict legalist la unul axat pe studierea științifică a criminalilor.
Lombroso a studiat la universitățile din Padova, Viena și Paris, iar între 1862 și 1876 a fost profesor de psihiatrie la Universitatea din Pavia. În 1871 a fost numit director al azilului psihiatric din Pesaro, iar din 1876 a devenit profesor de medicină legală și igienă la Universitatea din Torino. Aici, în 1896, a fost promovat ca profesor de psihiatrie, iar în 1906 a preluat catedra de antropologie criminală.
Lombroso a încercat să exploreze o posibilă legătură între psihopatologia criminală și anumite caracteristici fizice sau biologice. Principala sa teorie susținea existența unei categorii de criminali „atavici” sau „primitivi” din punct de vedere evolutiv, având trăsături ereditare care îi diferențiau de restul populației. Conform acestuia, astfel de criminali ar prezenta un procent mai mare de anomalii fizice și psihice comparativ cu cei fără tendințe criminale. Aceste caracteristici – pe care el le-a numit „stigmate” – includeau forme neobișnuite ale craniului sau asimetrii ale oaselor feței. Deși teoriile lui Lombroso au avut un impact semnificativ în Europa pentru o perioadă, abordarea sa asupra criminalității ca fenomen ereditar a fost ulterior respinsă în favoarea teoriilor care accentuează influența factorilor de mediu.
Lombroso a fost și un reformator al sistemului penal italian, pledând pentru o abordare mai umană și mai constructivă a persoanelor condamnate, prin programe de muncă menite să faciliteze reintegrarea acestora în societate. Printre lucrările sale se numără L’uomo delinquente (1876; „Omul criminal”) și Le Crime, causes et remèdes (1899; „Crima, cauzele și remediile”).