Când Neamul românesc își mână sufletul în munți

Tudor lucrează vreo șase luni și ceva în Anglia, la Birmingham. Nu în IT, nici în construcții, Tudor stă de pază la Galeria Ikon. Se plimbă printre operele de artă și se uită la oameni că na, sunt fel și fel de oameni. De trei ani e paznic acolo și-i place. La cei 29 de ani, Tudor este un tânăr frumos, impunător, serios cu o barbă frumos îngrijită, ochii albaștri ca cerul coborât peste fâneața  Falcăului, părul negru lăsat până aproape pe umeri. Multe doamne îl privesc pe paznicul de 1,90m și 100 de kilograme care se plimbă printre turiști, utându-se undeva departe, peste capetele lor.

Din luna noiembrie până în luna aprilie voinicul nostru păzește operele de artă expuse în Galerie iar din luna mai până spre sfârșitul toamnei, pe Tudor îl găsim acasă, la Falcău. De fapt, împreună cu tatăl său, pregătește turma, țesală caii, se hârjonește cu Molda, Vifor și Boldur, cei trei câini din rasa ciobănesc de Bucovina și merge pe la părintele Calistrat, duhovnicul familiei, să primească cuvânt de învățătură. La sfârșitul lunii mai, dă o petrecere cu cei câțiva prieteni, aproape de Măgura Vacii și-ntr-o dimineață cu desagii puși pe cai, cu taica Vasile în frunte, iese de pe poarta saivanului, în urma turmei, închizând porțile, Tudor Pătrăucean. Își face cruce ca și bătrânul său tată apoi își pune căștile pe urechi pășind apăsat cum o făceau odinioară strămoșii lui, în drumu-le către Obcina Mestecănișului. Tudor ascultă muzică bună, muzica care-l face să se simtă Acasă, oriunde. Formația ,,Subcarpați” a descoperit-o în Anglia nu acasă, în România căci nu-i așa, vorba aceea Nici un profet nu-i primit bine în țara lui. Îi place cum cântă băieții din formație. Îi place cum sună cavalul, toba și vocea groasă de cioban. Toți prietenii, toți din sat, din comună se miră cum băitanul lu’ Vasile Pătrăucean, vine de la munca lui din Anglia și stă toată vara, pe culmile Baranovei, cu taică-su păscând și mulgând oile, umblând prin ploile dese și lungi, prin balega puturoasă, singur cu oile, muntele și fiarele pădurii. Dar Tudor merge țanțoș iar oile, 570 la număr merg cuminți străjuite de pasul hotărât ale celor trei patrupezi, uriași. Molda trebuie să fete, deci vor avea de lucru, sus. În Bobeica îi așteaptă pentru a li se alătura, Vasile Velecico un huțan la vreo 60 de ani, hâtru și muncitor, prieten cu bătrânul Pătrăucean de circa 35 de ani. Dar până în Bobeica mai este cale lungă. Vor merge pe Valea Brodinei apoi vor urca spre Izvoarele Sucevei, Bobeica, Podul Negru apoi încă jumătate de zi de mers până pe vârful Baranovei. Numa’ bine, va sta în munți până în octombrie, la sfârșitul lunii va fi acasă și Ioana, logodnica lui plecată la muncă, în Belgia. Peste un an, undeva pe la mijlocul toamnei vor să se cunune și gândul acesta îl face pe tânărul păstor să pășească și mai apăsat prin trupul zilei, de parcă ar fi trecut timpul mai repede.

Timpul era frumos iar oamenii care se întâmplau să treacă pe lângă tabloul acela păstoresc, își scoteau căciulile și făcându-și cruce le urau temerarilor păstori, Doamne ajută! Din când în când câte o oaie se oprea să tușească și întâlnind privirea tăioasă a câinilor, se urnea din loc, mai hotărâtă. Cei doi ciobani, cei doi români, frați ai mei mirosind a balegă, mirosind a pământ și a sfințenie pășeau hotărât cu turma lor alb-maronie spre miezul zilei urcând cu tot cu sufletul lor curat, spre vârful muntelui unde sigur îi va aștepta Liniștea și Dumnezeu, tolăniți în căușul acelui loc.

Privindu-i am știut de atunci, că ciobanii nu își așează stânele oriunde. Tudor avea să-mi spună odată că ei își așează stâna pe locurile pe unde odinioară Dumnezeu umbla desculț.

Am rămas în urma lor privindu-i prin colbul zilei, cum se pierd în amintire…..Încălțat cu bocanci v.m. ( vânător de munte ), cu blugi, îmbrăcat cu o cămeșă înflorată și încins cu un chimir lat, Tudor era acum ciobanul din Miorița și nu știu cum îl vedeau englezii acolo la Galeria lor, dar eu tare îl asemuiam cu dacii din sfânta istorie a neamului meu.

Fotografii : Straja din Bucovina

Iulian Iustin Melinte, Rădăuți