1 octombrie 1924 – Biserica Ortodoxă Română a adoptat Calendarul gregorian

România a fost printre ultimele țări europene care au adoptat calendarul gregorian. După Marea Unire, a apărut necesitatea unificării calendarului, întrucât diferitele provincii istorice foloseau stiluri diferite. În Transilvania și Bucovina era deja utilizat calendarul gregorian, în timp ce Regatul României și Basarabia foloseau calendarul iulian (stil vechi). Reforma calendaristică era o necesitate atât internă, cât și externă, pentru a consolida și moderniza noul stat unitar. Alinierea la standardele europene era văzută ca esențială pentru progres și modernizare, într-un context internațional în care se căutau soluții de unificare a diferitelor sisteme de măsură. Astfel, în 1919, România a adoptat calendarul gregorian, stabilind ca data de 1 aprilie să devină 14 aprilie.

Adoptarea calendarului gregorian de către Biserica Ortodoxă Română

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Grigore_al_XIII-lea#/media/Fi%C8%99ier:Gregory_XIII.jpg

Calendarul iulian și calendarul gregorian

Calendarul gregorian, introdus în România în 1919, l-a înlocuit pe cel iulian, cunoscut ca „stil vechi”. Papa Grigore al XIII-lea, constatând că calendarul iulian acumulase o întârziere de aproximativ 10 zile până în 1582, a decis să îl reformeze, introducând calendarul care îi poartă astăzi numele. Acesta a fost adoptat rapid în lumea catolică, urmat mai târziu de statele protestante. Însă, țările ortodoxe, inclusiv România, au continuat să utilizeze calendarul iulian până la începutul secolului XX.

Problemele calendarului iulian

Menținerea calendarului iulian afecta negativ comerțul și industria, în special în relațiile internaționale. Comercianții și industriașii români se confruntau cu dificultăți majore, fiind nevoiți să respecte patru termene lunare de plată, comparativ cu două în Occident. De asemenea, instituțiile publice, precum băncile, poșta, telegraful și căile ferate, au fost nevoite să adopte calendarul gregorian înainte de reforma oficială. Reținerea față de schimbarea calendarului era în principal de natură religioasă, însă Biserica Ortodoxă Română avea precedentul bisericilor din Transilvania și Banat, unde stilul nou fusese deja adoptat.

Comisia din 1900

La începutul secolului XX, în contextul euforiei trecerii într-un nou secol, România a început să ia în considerare trecerea la calendarul gregorian. În 1900, Societatea de Științe din București a format o comisie pentru a studia problema și a propune un proiect de lege. Comisia era formată din personalități de renume, precum N. Coculescu, Spiru Haret și Ermil Pangrati. Deși proiectul a fost prezentat Parlamentului, acesta a fost blocat și nu a mai fost implementat.

Adoptarea la nivel de stat

Marea Unire a readus în discuție necesitatea unui calendar unificat. În ianuarie 1919, Ministerul de Război a cerut adoptarea calendarului gregorian pentru a elimina confuziile din organizarea armatei. La 5/18 martie 1919, Consiliul de Miniștri a adoptat Decretul-lege nr. 1.053, prin care ziua de 1 aprilie 1919 (stil vechi) devenea oficial 14 aprilie 1919 (stil nou). Din acel moment, toate datele oficiale din România au fost scrise conform calendarului gregorian.

Adoptarea de către Biserica Ortodoxă Română

Deși statul român a adoptat calendarul gregorian în 1919, Biserica Ortodoxă Română a întâmpinat dificultăți în implementarea acestei schimbări din motive dogmatice. În urma conferinței pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, BOR a decis să adopte calendarul gregorian, alăturându-se astfel Bisericilor Ortodoxe Grecească, Bulgară și Constantinopolitană. Cu toate acestea, unele părți ale bisericii au refuzat schimbarea și au fondat Biserica Ortodoxă de Stil Vechi, rămânând fidele calendarului iulian.

Corespondența dintre stilul vechi și stilul nou

Pentru a obține datele corespunzătoare în stil nou, la cele din stil vechi se adăugau:

• 10 zile pentru perioada 4 octombrie 1582 – 28 februarie 1700;
• 11 zile pentru perioada 1 martie 1700 – 28 februarie 1800;
• 12 zile pentru perioada 1 martie 1800 – 28 februarie 1900;
• 13 zile pentru perioada 1 martie 1900 – 1 octombrie 1924.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Adoptarea_calendarului_gregorian