Brook Taylor, matematician britanic

Brook Taylor (născut pe 18 august 1685, în Edmonton, Middlesex, Anglia – decedat pe 29 decembrie 1731, în Londra) a fost un matematician britanic, cunoscut susținător al mecanicii newtoniene și recunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la dezvoltarea calculului matematic.

Provenind dintr-o familie prosperă și educată, Taylor a fost încurajat să își dezvolte talentele muzicale și artistice, care mai târziu și-au găsit expresia în activitatea sa matematică. A fost educat acasă înainte de a intra la St. John’s College, Cambridge, în 1701, unde a studiat dreptul. A obținut diploma LL.B. în 1709 și doctoratul în 1714, deși este puțin probabil să fi practicat vreodată avocatura.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Brook_Taylor#/media/Fi%C8%99ier:BTaylor.jpg

Prima sa lucrare matematică importantă, care oferea o soluție la problema centrului de oscilație al unui corp, a fost publicată în 1714, deși fusese scrisă încă din 1708. Întârzierea publicării a dus la o dispută de prioritate cu celebrul matematician elvețian Johann Bernoulli. Investigația sa notabilă despre corzile vibrante, care a avut un rol important în clarificarea conceptului de funcție în matematică, a fost de asemenea publicată în 1714.

Lucrarea sa „Methodus Incrementorum Directa et Inversa” (1715; „Metode directe și indirecte de creștere”) a introdus în matematică o nouă ramură, cunoscută acum sub numele de calculul diferențelor finite. Folosind această dezvoltare, Taylor a abordat o serie de probleme specifice, inclusiv studiul corzilor vibrante, determinarea centrelor de oscilație și percuție și traiectoria unei raze de lumină refractată în atmosferă. Metoda sa conținea celebra formulă cunoscută astăzi sub numele de teorema lui Taylor, formulată pentru prima dată în 1712. Deși semnificația completă a teoremei a fost recunoscută abia în 1772, când matematicianul francez Joseph-Louis Lagrange a proclamat-o ca principiu fundamental al calculului diferențial.

Ca artist talentat, Taylor a prezentat în „Linear Perspective” (1715) principiile fundamentale ale perspectivei. Această lucrare, împreună cu „Noul său tratat despre perspectivele liniare” (1719), a oferit prima expunere generală a principiului punctelor de fugă. Taylor a fost ales membru al Societății Regale din Londra în 1712 și, în același an, a făcut parte din comitetul care a evaluat pretențiile contradictorii ale lui Sir Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz cu privire la prioritatea în inventarea calculului.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Brook-Taylor