Jurnal FM 
Bjørnstjerne Bjørnson a fost poet, prozator, dramaturg norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, supranumit Victor Hugo al Norvegiei
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 8, 2021
Motivația Juriului Nobel
„ca recunoaștere a marii, nobilei și variatei sale activități literare, distingându-se întru totul prin prospețimea inspirației și prin minunata puritate a sufletului”.
Bjørnstjerne Martinus Bjørnson (n. 8 decembrie 1832, Hedmark, Norvegia – d. 26 aprilie 1910, Paris, Franța) a fost poet, prozator, dramaturg, ziarist și om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1903, supranumit Victor Hugo al Norvegiei, cel mai de seamă reprezentant al literaturii scandinave moderne, după Ibsen.
Scriitor patriot, preocupat de viața și destinul poporului său, Bjørnson s-a vrut un martor și un implicat al istoriei din partea omului simplu și sărac, un moralist optimist a cărui deviză literară este conținută în această frază: „există două feluri de cărți: cele care sporesc în om dragostea de viață și dorința de a făptui binele și cele care nu fac acest lucru; primele sunt bune, celelalte sunt rele oricât de splendide și geniale ar fi în detaliile lor”.
Bjørnstjerne Bjørnson
Operă
- Synnøve Solbakken, 1857 – nuvelă din viața țăranilor
- Mellem Slagene (Între bătălii), 1857
- Arne, 1858 – nuvelă
- En glad gut (Un flăcău vesel), 1860, nuvelă
- Sigurd Slembe, 1862 – trilogie dramatică, o capodoperă a teatrului istoric
- De Nygifte (Tinerii căsătoriți), 1865, prima comedie modernă norvegiană
- Fiskerjenten (Fata pescarului), 1868 – roman
- Digte og Sange (Poezii și cântece), 1868 – versuri
- Sigurd Jorsalfar (Sigurd cruciatul), 1872 – dramă istorică
- Brudeslatten, 1872
- En Fallit, 1875
- Kongen, 1877
- Leonarda, 1879
- Støv (Praf), 1882 – povestire
- Over Evne (Peste puterile noastre), 1883 – prima parte; 1895, partea a doua, dramă socială
- Nar den ny vin blomstrer (Când mustul fierbe), 1909, ultima operă, piesă socială
Opiniile cititorului
Continue reading
