Jurnal FM 
13 septembrie 335. Este sfințită, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, Biserica Sfântului Mormânt (denumită și Biserica Sfântului Sepulcru sau Biserica Sfintei Învieri), din Ierusalim
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 13, 2021
Biserica Sfântului Mormânt a devenit un important loc de pelerinaj pentru creștini si in fiecare an pe 13 septembrie este celebrată sfințirea sa.
Church of the Holy Sepulchre (Jerusalem)
Cele două locuri sfinte – Golgota şi Sfântul Mormânt – au fost venerate de la bun început de comunitatea creştină de la Ierusalim.
Sfânta Elena, mama împăratului, a distrus templele păgâne romane şi a construit Biserica Sfântului Mormânt (325-335). Biserica era alcătuită din trei mari construcţii: Bazilica Patimilor Domnului, cu Paraclisul Aflării Sfintei Cruci, Rotonda – construcţie circulară în care se afla Sfântul Mormânt, şi curtea neacoperită, cu patru coloane, ce cuprindea colina Golgotei.
În anul 1009, arabii conduşi de califul Hakim au distrus aproape complet Biserica Sfântului Mormânt. Abia în anul 1042, cu ajutorul şi sprijinul material al împăratului Constantin Monomahul, Biserica a fost reconstruită din temelii. Rotonda, s-a păstrat aproape intactă, dar celelalte locuri de pelerinaj s-au transformat în mici paraclise izolate, fără vreo legătură interioară între ele.
La începutul secolului al XX-lea şi mai cu seamă după cutremurul din 1927, starea bisericii s-a înrăutăţit considerabil şi a necesitat o intervenţie neîntârziată pentru salvarea de la distrugerea definitivă. Abia în anul 1958, cele trei Biserici principale: cea ortodoxă, cea catolică şi cea armeană au ajuns la o înţelegere unanimă cu privire la lucrările de conservare a monumentului, lucrări ce se continuă şi în ziua de azi.
În interiorul Bisericii Sfântului Mormânt se află mai multe locuri sfinte:
- Piatra Ungerii – locul unde Iosif a pregătit trupul lui Iisus pentru punerea în mormânt.
- Locul femeilor, din care sfintele femei şi Ioan au privit Răstignirea.
- Golgota – locul Răstignirii şi al aflării Sfintei Cruci.
- Mormântul lui Iisus din centrul rotondei.
- Mormântul lui Iosif din Arimateea, săpat în stâncă.
- Locul „Nu te atinge de Mine” – unde Hristos S-a arătat, după Înviere, Mariei Magdalena şi i-a spus: „Nu te atinge de Mine” (Ioan 20, 17).
- Stâlpul Biciuirii – Capela Catolică, în centrul căreia s-a păstrat cea mare parte a coloanei de care, după tradiţie, a fost legat Hristos înainte de Răstignire.
- Închisoarea lui Iisus şi Capela Plângerii – se află în adâncul arcadei Bisericii Sfântului Mormânt unde, după tradiţie, Hristos a fost ţinut un timp.
- Paraclisul sutaşului Longhin din partea stângă a coridorului care înconjoară Biserica Învierii.
- Paraclisul împărţirii hainelor Mântuitorului (Ioan 19, 24).
- Paraclisul Sfintei Elena şi Peştera Aflării Sfintei Cruci.
- Paraclisul Biciuirii şi a Cununii de Spini (Matei 27, 27-29).
- Paraclisul lui Adam – la poalele colinei Golgota.
- Paraclisul celor 40 de Mucenici şi a lui Iacov, ruda Domnului.
Pe lângă cele paisprezece capele descrise mai sus, mai există şi multe altele aparţinând diferitelor comunităţi creştine.
