Bette Davis, actriță americană

Bette Davis (născută pe 5 aprilie 1908, în Lowell, Massachusetts, SUA – decedată pe 6 octombrie 1989, în Neuilly-sur-Seine, Franța) a fost o actriță americană remarcabilă, cunoscută pentru versatilitatea și intensitatea sa. Cariera ei de peste 50 de ani a fost marcată de o prezență scenică puternică și o pasiune nestăpânită, care au menținut-o în vârful industriei cinematografice.

Davis și-a descoperit pasiunea pentru actorie în perioada studiilor la Academia Cushing din Massachusetts, școala unde studiase și mama sa. După ce a acumulat experiență în producții teatrale de vară, a fost acceptată la școala de actorie a lui John Murray Anderson, devenind rapid una dintre cele mai promițătoare eleve. În 1929, a debutat pe Broadway cu piesele The Earth Between și Broken Dishes, ceea ce i-a adus un contract cu Universal Pictures. Totuși, la sosirea în Hollywood, studioul a considerat că nu are „sex-appeal”, iar după câteva roluri nereușite, inclusiv în Bad Sister (1931), Universal a renunțat la contractul ei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bette_Davis#/media/Fi%C8%99ier:Bette_Davis_-_portrait.jpg

Davis era pe punctul de a-și schimba cariera când actorul Murray Kinnell i-a sugerat să accepte rolul ingenuei în filmul The Man Who Played God (1932), produs de Warner Brothers. Performanța sa a fost apreciată, iar Warner Brothers a decis să semneze un contract cu ea. După câteva roluri minore, Davis a cerut să fie împrumutată către RKO pentru a juca în Of Human Bondage (1934), unde a interpretat-o pe Mildred, un personaj vicios și complex. Deși rolul a fost un succes critic, Davis nu a primit o nominalizare la Oscar. Ulterior, a câștigat primul său Oscar pentru rolul din Dangerous (1935).

Deși avea deja un premiu Oscar, Warner Brothers continua să îi ofere roluri pe care le considera nepotrivite pentru talentul ei. Când a refuzat un astfel de rol, Davis a fost suspendată de studio și a plecat în Anglia în căutarea unor oportunități mai bune. După ce a pierdut procesul intentat studioului pentru a-și rezilia contractul, s-a întors la Warner Brothers, unde a fost răsplătită generos. În această perioadă, a câștigat un al doilea Oscar pentru Jezebel (1938) și a avut alte roluri memorabile, precum în Dark Victory (1939) și The Private Lives of Elizabeth and Essex (1939), unde a interpretat-o pe Regina Elisabeta I.

Anii 1940 au fost prolifici pentru Bette Davis, cu roluri apreciate în filme precum The Letter (1940), The Little Foxes (1941) și Now, Voyager (1942), obținând mai multe nominalizări la Oscar. Spre sfârșitul deceniului, cariera ei a început să scadă, iar în 1949, după 18 ani, și-a încheiat contractul cu Warner Brothers. Totuși, a revenit în forță cu rolul Margot Channing din All About Eve (1950), pentru care a fost din nou nominalizată la Oscar.

Davis a continuat să aibă un impact în industria cinematografică chiar și după ce a fost considerată „terminată” la începutul anilor 1960, revitalizându-și cariera cu filmul What Ever Happened to Baby Jane? (1962), pentru care a primit o nouă nominalizare la Oscar. În 1977, a devenit prima femeie distinsă cu premiul American Film Institute pentru întreaga activitate. În 1979, a câștigat un premiu Emmy pentru rolul său în filmul TV Strangers: The Story of a Mother and Daughter.

Cu toate că a avut probleme de sănătate în ultimul deceniu al vieții sale, Davis a continuat să lucreze până cu un an înainte de moartea sa. De-a lungul vieții, a fost căsătorită de patru ori și a relatat dificultățile celebrității în autobiografiile The Lonely Life (1962) și This ‘n’ That (1987).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Bette-Davis