Bătălia de la Șcheia (6 martie 1486)

Bătălia de la Șcheia, desfășurată la 6 martie 1486, a fost o confruntare între oastea lui Ștefan cel Mare (1457–1504) și forțele otomane, care aveau ca obiectiv înlocuirea domnului Moldovei cu pretendentul Hroiot, fiul lui Petru Aron (1451–1452, 1454–1457).

Sultanul Bayezid al II-lea (1481–1512) a ordonat atacul asupra Moldovei, încredințând misiunea unor comandanți otomani de rang înalt, printre care Bali bey Malcocioglu, Ali bey și Iskender bey. Aceștia au trecut Dunărea pe la Isaccea la 19 februarie 1486 și, însoțiți de trupe muntene, au traversat Prutul, înaintând spre Suceava.

Mai multe detalii

Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Mănăstirea Humor

Vezi informații despre autor

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Humorstefan.jpg
• Încărcată: 26 octombrie 2007

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_cel_Mare#/media/Fi%C8%99ier:Humorstefan.jpg

Ștefan cel Mare a încercat să le taie calea otomanilor în apropiere de Roman, la Șcheia (Bulgari). În prima fază a luptei, oastea moldoveană a fost înfrântă, iar Ștefan cel Mare a fost grav rănit și căzut de pe cal. Potrivit Cronicilor slavo-române, acesta a rămas întins printre morți de dimineață până la prânz, când a fost recunoscut de boierul Purice, care l-a salvat și l-a ajutat să se replieze.

Între timp, un alt boier moldovean, Pântece, s-a infiltrat în tabăra adversă și l-a convins pe Petru Hronoda că victoria era deja asigurată. Profitând de acest moment, moldovenii au contraatacat, iar Petru Hronoda a fost ucis, capul său fiind adus lui Ștefan cel Mare. Acest act a schimbat cursul bătăliei, iar moldovenii au obținut victoria.

Această bătălie a fost ultima confruntare majoră dintre Ștefan cel Mare și otomani înainte de încheierea păcii din 1486, prin care domnul Moldovei a acceptat plata tributului către Poartă.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011.