S-a întâmplat în 9 noiembrie 1330, 9-12
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 9 noiembrie 1330, 9-12: Bătălia de la locul numit Posada. Bătălia de la Posada este numele unui conflict militar între Regatul Ungariei şi Ţara Românească, petrecut în toamna anului 1330. Această bătălie a marcat emanciparea Ţării Româneşti de sub tutela coroanei maghiare.

Bătălia a fost menţionată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena (Chronicon pictum, cca. 1360), cea a lui Johannes de Thurocz (Chronica Hungarorum, cca. 1486), analele lui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regni Poloniae, cca. 1455 – 1480) precum şi alte lucrări ungare, poloneze şi germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze.De asemenea, bătălia mai este pomenită şi în actele ungare din secolul al XIV-lea, din care istoricii au putut desprinde şi alte detalii despre conflict.

Bătălia de la Posada

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Posada#/media/Fi%C8%99ier:Viennese_Illuminated_Chronicle_Posada.jpg

În toate aceste izvoare nu este menţionat niciodată cuvântul „posadă”, ce desemna iniţial un loc greu accesibil şi apărat de elemente naturale sau artificiale.Transformarea lui în toponim s-a produs la începutul secolului al XV-lea, în documente maghiare legate de bătălia din 1395 între Vlad Uzurpatorul şi Sigismund de Luxemburg. Astfel, două dintre acestea (datate 1408 şi 1438) vorbesc despre „munţii zişi ai Posadei”, deşi într-o relatare a lui Sigismund (1397) se spunea doar că bătălia se purtase „pe când urcam culmile munţilor, zise în vorbirea obişnuită locală posada, prin nişte strâmtori şi poteci înguste, strânse între tufişuri mari”.Denumirea de „Bătălia de la Posada” a fost introdusă şi încetăţenită în istoriografia românească de către Nicolae Iorga, la începutul secolului XX. Istoricul considera că bătălia din 1395 şi cea din 1330 s-ar fi desfăşurat în aceleaşi locuri, anume „în cazanul de la Posada, pe drumul Câmpulungului”.

În 1324 Basarab I se afla sub suzeranitatea lui Carol Robert de Anjou.Un an mai târziu, domnitorul român a cucerit Turnul Severin, ceea ce a dus la răcirea relaţiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab a refuzat să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediţie de recucerire a teritoriului pierdut şi de pedepsire a vasalului său.Carol Robert de Anjou şi-a început campania de pedepsire a lui Basarab în luna septembrie a anului 1330, pornind din Timişoara în fruntea unei armate însemnate. Iniţial a ocupat Banatul de Severin şi cetatea Severinului, după care a început să străbată Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeş. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare s-a instalat foametea încă de la intrarea în Ţara Românească. Pe drum, Carol Robert a primit o solie din partea domnitorului român (ilustrată şi într-una dintre cele trei miniaturi legate de acest subiect ale cronicii pictate de la Viena), care i-a adus o propunere de pace.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu