Jurnal FM 
Bătălia de la Podul Milvius (28 octombrie 312 e.n.)
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 28, 2024
Bătălia de la Podul Milvius a fost o confruntare decisivă într-un război civil roman, purtată între Constantin I și Maxențiu. Pe fondul destrămării celei de-a doua tetrarhii a Imperiului Roman, Constantin și Maxențiu s-au luptat pentru puterea supremă în vestul imperiului. Constantin a pornit o campanie în Peninsula Italiană împotriva lui Maxențiu, iar înfruntarea s-a încheiat dramatic cu moartea lui Maxențiu în bătălia de pe Podul Milvius, lângă Roma. Această victorie a stabilit poziția lui Constantin ca singur conducător în vestul Imperiului. Legendele spun că înainte de bătălie, Constantin ar fi avut o viziune divină, care l-a inspirat să adopte creștinismul, schimbare ce a dus la încetarea persecuțiilor împotriva creștinilor și la începerea favorizării acestei religii în tot imperiul.
La începutul secolului al IV-lea e.n., Imperiul Roman era marcat de instabilitate. Împăratul Dioclețian a împărțit imperiul în două părți, estică și vestică, în 286 e.n., numind doi împărați, „augusti”, pentru fiecare jumătate. În 293 e.n., sistemul a evoluat în tetrarhie, fiecare împărat fiind asistat de un „cezar” pentru a evita disputele de succesiune care afectaseră imperiul în secolul anterior.
În 305, Dioclețian și Maximian au renunțat la putere, lăsându-i în loc pe Galerius și pe Constantius Chlorus, care și-au numit la rândul lor „cezari” pe Maximinus Daia și Flavius Valerius Severus. În urma morții lui Constantius în 306, fiul său, Constantin, a fost proclamat de armata tatălui său din Eboracum (York de azi) ca noul „augustus”. Senatul roman, condus de Garda Pretoriană, l-a proclamat pe Maxențiu drept împărat, dar Galerius nu i-a recunoscut legitimitatea.
Tetrarhia a intrat din nou în criză odată cu moartea lui Constantius și conflictele dintre succesorii săi. În 308, Maxențiu a fost declarat uzurpator, în timp ce Galerius a adus un nou „augustus” în vest: Licinius. Constantin a rămas însă puternic în Galia, Britania și Spania, păstrând o pace precară cu ceilalți conducători până în 311, când a încheiat o alianță cu Licinius printr-o căsătorie de familie.
În 312, în contextul conflictului iminent cu Maxențiu, Constantin a trecut Alpii cu o armată de aproximativ 40.000 de soldați. El a cucerit rapid orașe-cheie, inclusiv Torino și Mediolanum (Milano), și a continuat spre Roma, unde Maxențiu alesese să lupte.
Conform relatărilor, Constantin a avut o viziune în ajunul bătăliei. Potrivit istoricilor creștini Lactantius și Eusebiu din Cezareea, Constantin ar fi visat sau văzut un semn divin, îndemnat să folosească simbolul creștin Chi-Rho pe scuturile soldaților săi. De asemenea, Eusebiu consemnează că Constantin ar fi văzut o cruce deasupra soarelui, însoțită de inscripția „En toutō nika” („Prin acest semn vei învinge”), ceea ce i-a întărit credința în victoria pe care o dorea.
Pe câmpul de luptă, Constantin și-a împins armata la un atac decisiv. Trupele lui Maxențiu au fost împinse spre râul Tibru, iar în retragere, podul de pontoane s-a prăbușit sub greutatea soldaților lui Maxențiu, mulți dintre ei, inclusiv liderul lor, înecându-se în râu.
Victoria lui Constantin la Podul Milvius a avut consecințe profunde pentru Imperiul Roman și pentru creștinism. La intrarea în Roma, Constantin a refuzat să aducă sacrificii zeului Jupiter și a susținut o politică de toleranță religioasă. În 313, a emis Edictul de la Milano alături de Licinius, asigurând libertatea creștinilor și încetând persecuțiile împotriva lor.
Bătălia de la Podul Milvius a încheiat războiul civil dintre Constantin și Maxențiu, dar ambiția lui Constantin de a deveni singurul împărat al Imperiului Roman nu s-a oprit aici. În 324, după o serie de conflicte cu Licinius, Constantin a devenit conducătorul suprem al imperiului, întărind creștinismul și stabilind o nouă capitală la Bizanț, redenumit Constantinopol (azi Istanbul).
Sursa: https://www.britannica.com/topic/Battle-of-the-Milvian-Bridge
Opiniile cititorului
Continue reading
