Jurnal FM 
Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595)
#Postat de Carmen Vintu on august 13, 2024
Bătălia de la Călugăreni, desfășurată pe 13/23 august 1595, a fost un episod important al conflictului dintre Țara Românească și Imperiul Otoman, parte a campaniei otomane din august – octombrie 1595, care urmărea înlăturarea lui Mihai Viteazul (domnitor între 1593 – 1601) și transformarea Țării Românești și Moldovei în provincii otomane.
Din dorința de a scăpa de sub dominația otomană, domnitorii Țării Românești și Moldovei au organizat o serie de acțiuni militare, culminând cu distrugerea unor importante centre otomane precum Giurgiu, Brăila și Silistra. Ca răspuns, marele vizir Ferhad Pașa a pornit la război împotriva lor pe 27 aprilie 1595.
Pe 14 mai 1595, la Adrianopol, vizirul decidea transformarea Țării Românești și Moldovei în vilâyete otomane, sub conducerea lui Cafer Pașa (mai târziu înlocuit cu Haydar Pașa) pentru Moldova și Satırcı Mehmed Pașa pentru Țara Românească. Ieșirea celor două țări române din alianța cu Poarta a provocat o criză alimentară în Constantinopol, agravând situația.
După schimbarea vizirului, octogenarul Koca Sinan Pașa a preluat comanda și a pornit spre Dunăre, dar Mihai Viteazul a încercat să împiedice înaintarea otomanilor, atacând și distrugând un corp de armată la Nicopole și alte obiective strategice.
Mihai Viteazul a ales să lupte la Călugăreni, o zonă mlăștinoasă de pe Neajlov, care îi oferea un avantaj strategic. Armata sa, formată din 10.000 – 16.000 de oameni și 12 tunuri, a fost amplasată la nord de localitate. De cealaltă parte, otomanii dispuneau de 50.000 – 60.000 de soldați, conduși de Hasan Pașa, Satırcı Mehmed Pașa și Haydar Pașa.
În zorii zilei de 13 august 1595, Mihai Viteazul a lansat un atac cu grosul armatei sale. În jurul orei 11 dimineața, ienicerii otomani au contraatacat, forțând trupele muntene să se retragă ușor, dar în ordine. Cu o formă de luptă triunghiulară, Mihai a reușit să respingă atacurile turcilor și să recupereze tunurile capturate de aceștia. Pierderile otomane au fost semnificative, cu mii de soldați uciși sau înecați în mlaștină.
Deși a provocat mari pierderi otomane și a reușit să recupereze tunurile pierdute, inferioritatea numerică l-a obligat pe Mihai Viteazul să se retragă la lăsarea întunericului. În raportul său către marele duce al Florenței, Ferdinando de Medici, Mihai a descris bătălia ca fiind intensă și plină de curaj, evidențiind faptul că Sinan Pașa a fost la un pas de a-și pierde viața, prăvălindu-se de pe cal într-o mlaștină.
După retragerea sa, otomanii au ocupat rapid Bucureștiul și Târgoviște, forțându-l pe Mihai să se replieze spre Valea Prahovei, unde aștepta ajutoare de la aliați. În timp ce se afla în tabăra de la Stoenești, Sinan Pașa a început să implementeze transformarea Țării Românești într-un vilâyet otoman, consolidând ocupația otomană.
Deși Bătălia de la Călugăreni nu a fost decisivă, ea rămâne un episod semnificativ în contextul mai larg al confruntărilor dintre creștini și otomani, în cadrul Ligii Sfinte și al Războiului de 15 ani. Bătălia a demonstrat curajul și priceperea militară a lui Mihai Viteazul și a arătat că, deși victoriile temporare erau posibile, menținerea independenței Țării Românești în fața forței otomane necesita mai mult decât o simplă bătălie. Ion Aurel Pop subliniază că, dacă termenul de „victorie” este considerat prea puternic, atunci se poate vorbi cel puțin de o replică creștină demnă și fermă, care a provocat mari pierderi otomanilor și i-a lăsat dezorientați.
Bibliografie selectivă
- George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011.
- Atanasiu, Alexandru – Bătălia de la Călugăreni, 1595, București, 1928.
- Bălcescu, Nicolae – Românii supt Mihai-voievod Viteazul, în Opere, vol. III, București, 1986.
- Ciobanu, Tiberiu – Douăsprezece povestiri adevărate despre Mihai Viteazul, Timișoara, 2005.
- Constantiniu, Florin – O istorie sinceră a poporului român, București, 2002.
- Giurescu, C.C. – Istoria Românilor, volumul II, București, 1971.
