Basile M. Missir, jurist și politician român

Basile M. Missir (17 iulie 1843 – 21 aprilie 1929) a fost un cunoscut jurist și om politic român.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/
S-a născut la Focșani, într-o familie armeană de seamă, din care făceau parte și Petru Th. Missir, precum și nepotul său, Ioan Missir. A început studiile juridice la Universitatea din Iași în 1860, obținându-și ulterior diploma în drept la Universitatea din Paris. A intrat în magistratură în 1869, devenind mai întâi procuror, apoi procuror-șef la tribunalul din județul Ilfov (București). În 1870 a fost numit procuror la Curtea de Apel din capitală. Între 1872 și 1874, a fost avocat al statului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Membru al Partidului Național Liberal, Missir a fost prefect al județului Brăila între 1877 și 1878. A revenit ca avocat al statului în tribunalele bucureștene între 1880 și 1889. În 1896 s-a alăturat facțiunii disidente „drapeliste”, dar a revenit în partidul principal în 1899, an în care a fost ales deputat. Între februarie 1901 și iulie 1902 a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor în guvernul Dimitrie Sturdza, unde a promovat o lege importantă privind relațiile de muncă în industria mică. A fost președinte al Camerei Deputaților între decembrie 1909 și februarie 1910, perioadă în care au fost adoptate două legi notabile: una care interzicea greva pentru mai multe categorii de muncitori, și alta care reglementa funcționarea băncilor populare. În 1914 a devenit senator, iar din februarie până în decembrie 1916 a fost președintele Senatului.
A fost căsătorit cu o membră a vechii familii boierești Vrăbiescu. Fiica lor, Julietta, s-a căsătorit în 1912 cu Scarlat Cantacuzino.