Barbu Cioculescu, poet, prozator, eseist, critic literar și traducător român

Barbu Cioculescu (10 august 1927, Paris, Franța – 19 martie 2022, București, România) a fost poet, prozator, eseist, critic literar și traducător român. Era fiul criticului literar Șerban Cioculescu și nepot, din partea unchiului, al muzicologului Radu Cioculescu.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/notes-write-fountain-pen-ink-pen-3819574/

Opere literare

• Cerc deschis, București, 1968
• Media luna, București, 1970
• Poemii, București, 1974
• Palatul de toamnă, București, 1976
• Navigând, navigând, București, 1998
• Grădini în podul palmei, București, 2000
• Lecturi de vară, lecturi de iarnă, București, 2003
• Mateiu I. Caragiale. Receptarea operei, Târgoviște, 2004
• De la Mateiu, citire…, Târgoviște, 2005

Traduceri

• Bram Stoker – Dracula, București, 1990
• Anatole France – Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră, București, 1992
• A. E. van Vogt – Silkie, București, 1993
• Eugen Ionescu – Căutarea intermitentă, București, 1994
• Jean Tardieu – La persoana întâi (Partea umbrei), București, 1994
• Alain Finkielkraut – Umanitatea pierdută, prefață de Cristian Preda, București, 1997
• Charles Ferdinand Ramuz – Dacă soarele nu s-ar mai întoarce, București, 1998
• Gottfried August Bürger – Aventurile baronului Münchhausen, București, 2003

Premii literare

• 1947 – Premiul „Ion Minulescu” pentru volumul Steaua Păstorului (rămas în manuscris din cauza cenzurii epocii)
• 1995 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediția Opere de Mateiu I. Caragiale.

„In Memoriam – Barbu Cioculescu”: Monica Pillat subliniază bogăția registrului său creator: umorul împletit cu melancolia, rigoarea observației critice cu ironia fină, candorile pline de fervoare cu luciditatea amară, precizia cu lirismul. Crescut în ambianța rafinată a culturii insuflate de tatăl său, Șerban Cioculescu, și în iubirea pentru frumos a mamei sale, Mioara, Barbu a dus mai departe, prin viața și opera lui, armonia și echilibrul, inspirând optimism și curaj celor din jur.