Nicolae N. Patraulea, inginer român

Nicolae N. Patraulea (28 iulie/10 august 1916, Târgu Jiu – 2007) a fost un inginer român, specialist în aeronautică, membru corespondent al Academiei Române din 1963 și membru titular din 1990, unde a condus Comisia de aeronautică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Nicolae N. Patraulea a urmat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, apoi Școala de ofițeri de aviație, Școala superioară de aeronautică din Paris și Școala Politehnică din București, unde a obținut în 1943 diploma de inginer electromecanic, specialitatea aeronautică.

Între 1941 și 1944 a participat la cel de-Al Doilea Război Mondial ca pilot de vânătoare, fiind decorat cu Ordinul „Coroana României” și cu „Virtutea militară” cu spade, clasa „Crucea de aur”.

În 1967 și-a susținut doctoratul cu teza Hiperstutenția aripilor de avion. A îmbinat activitatea didactică – ajungând profesor la Academia Tehnică Militară – cu cercetarea științifică. Domeniile sale de interes au inclus:

• aerodinamica mișcărilor conice în regim supersonic;
• teorii liniarizate ale mișcărilor „cu dâre aproape rectilinii”;
• studiul mișcării fluidelor prin suprafețe permeabile, cu aplicații în teoria aripii;
• teoria neliniarizată pentru suprafețe permeabile;
• teoria aerodinamică a parașutei.

Rezultatele sale au fost publicate în peste o sută de volume, studii, rapoarte și comunicări științifice.

Distincții

• Medalia Muncii (31 mai 1957), „pentru merite deosebite în muncă, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din Republica Populară Romînă”.