Avram Iancu, avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist

Avram Iancu (1824, Vidra de Sus – 10 septembrie 1872, Ţebea) a fost un avocat român din Transilvania, recunoscut pentru rolul său crucial în Revoluția de la 1848. În anul 1849, a fost liderul de facto al Ţării Moţilor, comandând armata românilor transilvăneni, cu sprijin austriac, împotriva trupelor revoluționare maghiare conduse de Lajos Kossuth.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Iancu#/media/Fi%C8%99ier:Avram_Iancu,_cca._1865.jpg

Avram Iancu s-a născut în Munții Apuseni, într-o familie de moți înstăriți. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar și ulterior jude domenial. Beneficiind de o situație materială bună, Iancu a urmat cursurile școlii elementare la Poiana Vadului și Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, și gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. În 1844, a început studiile la Facultatea de Drept din Cluj, devenind cancelarist la Târgu Mureș din 1846 și obținând examenul de avocat în 1848.

În apropierea izbucnirii revoluției, Iancu era deja o figură proeminentă în rândul intelectualității românești din Transilvania, angajată în lupta pentru emanciparea socială și națională. A fost unul dintre organizatorii adunărilor de la Blaj din 1848 și lider al cetelor de țărani și mineri din Munții Apuseni, câștigând o mare popularitate.

Legea privind desființarea iobăgiei a fost implementată cu dificultate, iar refuzul guvernului revoluționar ungar de a acorda libertăți naționale românilor a condus la discordie între forțele revoluționare române și ungare. Avram Iancu a devenit liderul oștilor țărănești antirevoluționare, organizând apărarea Munților Apuseni și respingând numeroasele atacuri ale trupelor revoluționare maghiare, avându-l ca aliat pe imperiul austriac. Pe 4 mai 1849, Iancu a reorganizat civil Munții Apuseni și a petrecut 10 luni la Viena, menținând legătura cu autoritățile imperiale austriece.

Luptele din Munții Apuseni au slăbit ambele tabere, iar armata țaristă, chemată de împăratul Austriei, Franz Joseph, a înfrânt armata revoluționară maghiară. Trupele maghiare, copleșite și trădate, au capitulat la Șiria pe 13 august 1849.

În 1852, împăratul Franz Joseph a vizitat Transilvania, iar la cererea lui Avram Iancu, a modificat traseul vizitei pentru a include Munții Apuseni. Iancu a încercat să se întâlnească cu împăratul, dar a fost respins și a avut o altercație cu șeful de cabinet al împăratului. Din acest motiv, a fost expulzat de jandarmi și ulterior a refuzat decorația oferită de împărat pentru meritele sale din timpul revoluției.

Avram Iancu a avut o relație îndelungată cu Johanna Farkas, cunoscută ca Háni, o tânără maghiară din Abrud. Tatăl acesteia, Tamás Farkas, era avocat și protestant unitarian, iar mama era romano-catolică. Háni, născută în 1834, a salvat pe Iancu în mai 1848, avertizându-l despre apropierea trupelor revoluționare maghiare și ghidându-l astfel să scape din Abrud.

Avram Iancu a murit pe 10 septembrie 1872 la Baia de Criș și a fost înmormântat la Ţebea, județul Hunedoara, lângă „Gorunul lui Horea”.

Note și referințe

1. Sorin Mitu, Iubitele maghiare ale lui Avram Iancu, în: Sorin Mitu, Imagini europene și mentalități românești din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, pag. 247
2. Silviu Dragomir, Avram Iancu, București 1988, pag. 354
3. Ioan Lupaș, O prietenă a lui Avram Iancu, în: Adevărul Literar și Artistic, 1923, nr. 123.

Sursa: https://www.craisorulmuntilor.ro/?page_id=5