1868 – Începe construcția Gării de Nord din București

Pe 10 septembrie 1868, în prezența Regelui Carol I, a fost pusă piatra de temelie pentru Gara de Nord din București. Locul ales pentru construcție era o fostă proprietate a boierului Dinicu Golescu și a moștenitorilor săi, situată la marginea orașului. Zona se întindea de la fostul Ștefan Furtună – astăzi Bd. Dinicu Golescu – și cuprindea cartierul Grant, până aproape de comuna Giulești. Gara a fost proiectată în formă de U, compusă din două corpuri paralele unite la capătul dinspre ateliere de un alt corp perpendicular.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gara_Bucure%C8%99ti_Nord#/media/Fi%C8%99ier:Gara_de_Nord,Bucuresti–panoramic-b.jpg

Construcția, realizată conform planurilor Ministerului Lucrărilor Publice de Consorțiul Stroussberg, a durat patru ani. După falimentul consorțiului în anul următor, statul a preluat acțiunile, devenind principalul proprietar al gării și al liniilor adiacente, și a înființat un Consiliu pentru administrarea sa. Gara a fost inaugurată inițial sub numele de Gara Târgoviștei, deoarece strada cunoscută astăzi ca Calea Griviței era pe atunci Calea Târgoviștei.

Gara a fost dată în exploatare pe 15/27 noiembrie 1870, odată cu deschiderea provizorie a căii ferate București–Ploiești. Inaugurarea oficială a avut loc pe 1/13 septembrie 1872, odată cu deschiderea completă a căii ferate Roman–Galați–București–Pitești. Abia în 1888, după prima reabilitare a gării, a primit denumirea actuală, Gara de Nord.

De la deschiderea sa în 1872, Gara de Nord a devenit principalul nod feroviar al Bucureștiului și al României. Deși inițial nu era destinată să fie principala gară a Capitalei, a crescut rapid în importanță. Gara a fost construită între 1868 și 1872, cu un design în formă de U, și a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. În 1880, Gara de Nord a devenit neîncăpătoare, iar în 1928 avea șase linii pentru plecări și patru pentru sosiri. În august 1944, instalațiile de centralizare electrodinamică au fost refăcute, iar liniile și peroanele au fost prelungite pentru a permite lungimi utile de 350 m.

Între 1950 și 1990, traficul feroviar a crescut semnificativ, dar după 1990, numărul călătorilor a scăzut considerabil, tendință observată la nivel național. Gara de Nord este în prezent în curs de modernizare.

Sursa: https://societatesicultura.ro/2012/03/povestea-garii-de-nord/