În timpul liceului, Aurel Angelescu a avut privilegiul să urmeze cursul de Geometrie Analitică al lui Abramescu, care a fost ulterior publicat sub forma unei cărți. Angelescu a fost atât de impresionat de acest curs încât a continuat să-și urmeze pasiunea pentru matematică și să devină un matematician remarcabil, depășindu-și, în cele din urmă, profesorul.
După terminarea studiilor la Universitatea din București, Aurel Angelescu a plecat la Paris pentru a-și continua studiile universitare, absolvind cu o diplomă de licență la Sorbona. În 1916, a obținut titlul de doctor în matematică la aceeași universitate, sub îndrumarea celebrului Paul Appell.
La întoarcerea în România, Angelescu a fost numit profesor la Catedra de Teoria Funcției a Universității din Cluj, pe 1 noiembrie 1919, la recomandarea lui Gheorghe Țițeica.
Aurel Angelescu s-a distins în cercetarea matematică în domenii precum funcțiile generatoare pentru polinoame, ecuațiile diferențiale liniare, analiza funcțională, seriile trigonometrice și teoria ecuațiilor algebrice. A publicat peste 60 de lucrări de cercetare în aceste domenii și a realizat contribuții importante la studiul polinoamelor Legendre, Laguerre, Apell și Hermite.
În 1935, Aurel Angelescu a fost ales membru titular al Academiei Române de Științe, o recunoaștere a realizărilor sale remarcabile în matematică. De-a lungul carierei sale, a fost un pionier în cercetările sale și a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării matematicii în România.
Sursa foto: Math Fandom