Aurel A. Vlad, avocat român, important lider al mișcării de unire a românilor din 1918

Aurel A. Vlad (n. 25 ianuarie 1875, Turdaș, Hunedoara – d. 2 iulie 1953, Sighetu Marmației, Maramureș) a fost un avocat, doctor în drept și un important lider al mișcării de unire a românilor din 1918. A fost membru al Consiliului Dirigent și al Partidului Național Român, iar ulterior, fondator și fruntaș al Partidului Național Țărănesc (P.N.Ț.). A ocupat funcția de ministru al finanțelor (1919-1920), ministru al Cultelor și Artelor (1928-1929) și ministru al Industriei și Comerțului (1929-1930) în guvernul condus de Iuliu Maniu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Vlad#/media/Fi%C8%99ier:Aurel_Vlad_(1875%E2%80%931953).jpg

Aurel Vlad s-a născut în Orăștie, fiind fiul avocatului Alexandru Claudiu Vlad și al Aureliei, fiica lui George Barițiu. La vârsta de 30 de ani, s-a căsătorit cu Ana Adamovici, proprietară la Bobâlna, Hunedoara.

A studiat la Liceul Reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie, având performanțe remarcabile, și a fost înclinat spre matematici și limba latină. Printre profesorii săi s-a numărat Elie Cristea, viitorul Patriarh al României. A continuat studiile de Drept la Budapesta, obținând în 1898 titlul de doctor în drept.

Și-a început activitatea profesională ca avocat în Hațeg și Deva, iar în 1901 s-a mutat la Orăștie, devenind director al Băncii „Ardeleana”. În 1902, a fondat ziarul „Libertatea” și a fost director și proprietar al ziarului „Solia Dreptății”.

În 1903, Aurel Vlad a fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta, câștigând în fața candidatului oficial al guvernului.

Aurel Vlad a avut un rol semnificativ în Revoluția din toamna anului 1918, fiind ales președinte al Consiliului Național Român din Orăștie. După Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, a fost ales membru al Consiliului Dirigent, unde a avut responsabilitatea finanțelor. A lucrat pentru eliminarea monedei străine din Ardeal și pentru unificarea sistemului monetar cu Vechiul Regat.

În anii următori, a fost numit ministru al Finanțelor și al Industriei și Comerțului în guvernele țărăniste.

Aurel Vlad a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, în cadrul „Nopții demnitarilor”, la vârsta de 75 de ani. A fost încarcerat la Închisoarea Sighet, unde a rămas pentru 24 de luni. Chiar dacă a decedat în închisoare pe 2 iulie 1953, pedeapsa i-a fost majorată post-mortem cu 60 de luni, conform unei decizii emise de Ministerul Afacerilor Interne.

În 1939, Aurel Vlad a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios”. În 1999, a fost post-mortem declarat Cetățean de Onoare al Orăștiei, în semn de recunoaștere pentru contribuțiile sale remarcabile la istoria și dezvoltarea României.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Vlad