Arthur Kornberg a fost un biochimist american care a schimbat fundamental felul în care înțelegem ADN-ul — molecula care conține informația genetică a tuturor organismelor vii.
În 1959 a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Severo Ochoa, pentru descoperirea mecanismelor prin care celulele sintetizează acizii nucleici, inclusiv ADN-ul. Mai exact, Kornberg a izolat prima enzimă capabilă să copieze ADN-ul (astăzi cunoscută drept ADN-polimeraza I). Această descoperire a demonstrat concret cum se replică materialul genetic înainte ca o celulă să se dividă.
Domeniul său principal a fost biochimia, în special chimia enzimelor — proteine care accelerează reacțiile chimice din organism. A lucrat la instituții importante precum Stanford University, unde a condus departamentul de biochimie și a format generații întregi de cercetători.
De-a lungul carierei a primit numeroase distincții, inclusiv Medalia Națională pentru Știință (1979). A rămas activ în cercetare până la sfârșitul vieții, publicând constant lucrări științifice.
Influența sa este vizibilă și prin așa-numita „Școală Kornberg” — numeroșii săi studenți și colaboratori care au devenit, la rândul lor, cercetători de renume. Printre aceștia se numără și Randy Schekman și James Rothman, ambii laureați ai Premiului Nobel.
Pe scurt, Kornberg a ajutat știința să înțeleagă exact cum se copiază ADN-ul — un pas esențial pentru genetică, medicină modernă și biotehnologie.
Jurnal FM 
