Apcar Baltazar, pictor și critic de artă român de origine armeană

Apcar Baltazar (26 februarie 1880, București – 26 septembrie 1909, București) a fost un pictor și critic de artă român de origine armeană. Provenit dintr-o familie de negustori, a demonstrat încă din copilărie o înclinație pentru desen, primind note mari la Gimnaziul „Cantemir Vodă” din București, unde a studiat între 1891 și 1896.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Apcar_Baltazar#/media/Fi%C8%99ier:Apcar_Baltazar_(foto).JPG

În 1896, a câștigat o bursă pentru a studia la „Școala Națională de Arte Plastice” din București (astăzi Universitatea Națională de Arte), unde a avut ocazia să studieze sub îndrumarea lui George Demetrescu Mirea și să fie influențat de criticul și istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș. Acesta l-a introdus în arta populară românească și în studiul monumentelor de artă medievală, deschizându-i calea spre o înțelegere profundă a valorilor estetice tradiționale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Apcar_Baltazar#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Luchian_-_Colt_din_strada_Povernei.jpg

După absolvirea școlii în 1901, Apcar Baltazar a încercat de două ori să obțină o bursă pentru a studia în străinătate, însă cererile sale au fost respinse. În 1903, și-a făcut debutul artistic la o expoziție organizată de „Tinerimea artistică” și a început colaborarea cu publicația „Voința națională”, unde prietenii săi Ilarie Chendi și Emil Gârleanu i-au apreciat lucrările critice. De asemenea, a lucrat pentru scurt timp ca funcționar la Ministerul Cultelor, înainte de a-și da demisia.

În 1904 și 1905, Baltazar a devenit colaborator la publicațiile prietenilor săi, iar în 1907 și-a organizat prima expoziție personală la Sala Ateneului. Tot în acea perioadă a început să scrie pentru „Viața Românească” și „Convorbiri Literare”, publicând articole despre educația artistică, stilurile artistice și industria artei.

Din păcate, cariera sa a fost întreruptă brusc. În 1909, a fost trimis de Ministerul Cultelor să studieze starea operelor de artă de la Mănăstirea Horezu și să întocmească un raport pentru „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”. Se pregătea să facă cercetări suplimentare la alte monumente și să plece la Paris pentru a studia metode de restaurare, însă a murit la vârsta de doar 29 de ani, din cauza unei afecțiuni cardiace.

În ciuda vieții scurte, Apcar Baltazar a lăsat o amprentă semnificativă asupra artei românești, atât prin lucrările sale de portretistică și compoziții istorice, cât și prin activitatea sa teoretică și critică. În 1980, Muzeul Național de Artă al României i-a organizat o retrospectivă importantă pentru a marca centenarul nașterii sale.

Sursa: https://old.biblacad.ro/Baltazar.html