Jurnal FM 
Anul Centenar al Patriarhiei Române: 15 duhovnici propuși spre canonizare
#Postat de Carmen Vintu on martie 29, 2024
Anul Centenar al Patriarhiei Române: 15 duhovnici propuși spre canonizare, inclusiv Părintele Cleopa – anul 2025 va fi un an important pentru Biserica Ortodoxă Română, marcând Centenarul Patriarhiei. Cu această ocazie, vor fi organizate mai multe manifestări aniversare, printre care proclamarea canonizării a 15 cuvioși și mărturisitori români.
Printre cei propuși spre canonizare se numără:
- Arhim. Cleopa Ilie de la Sihăstria, un duhovnic iubit și apreciat pentru învățăturile sale despre rugăciunea inimii.
- Arhim. Sofian Boghiu, un teolog de renume și un luptător pentru drepturile Bisericii.
- Arhimandritul Gherasim Iscu, un duhovnic care a îndurat prigoana regimului comunist.
- Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, un predicator talentat și un om cu o bogată viață duhovnicească.
- Părintele Dometie Manolache, un duhovnic care a sprijinit mulți credincioși în vremuri grele.
- Părintele Dumitru Stăniloae, un teolog de excepție, considerat unul dintre cei mai importanți teologi ai secolului XX.
- Părintele Ilarion Felea, un duhovnic care a suferit pentru credința sa în temnițele comuniste.
- Părintele Liviu Galaction Munteanu, un scriitor și un om de cultură cu o contribuție semnificativă la viața Bisericii.
- Părintele Petroniu Tănase, un duhovnic care a îndrumat mulți credincioși pe calea mântuirii.
- Preotul mărturisitor Alexandru Baltaga, un preot care a luptat împotriva regimului comunist.
- Protos. Calistrat Bobu, un stareț care a reînviat Mănăstirea Slatina.
- Protos. Iraclie Flocea, un duhovnic care a slujit cu dăruire Biserica.
- Visarion Toia, un monah care a trăit o viață smerită și ascunsă în rugăciune.
Dosarele celor 15 duhovnici sunt în curs de analizare și urmează să fie aprobate de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Canonizarea lor va fi un moment important pentru Biserica Ortodoxă Română, o recunoaștere a meritelor lor și o sursă de inspirație pentru credincioși.
Pe lângă cei 15 duhovnici menționați, vor fi canonizați și alți cuvioși și mărturisitori români.
Anul Centenar al Patriarhiei Române va fi un an de sărbătoare și de bucurie duhovnicească pentru toți credincioșii.
Arhimandritul Gherasim Iscu (1887-1974) s-a născut în data de 21 ianuarie 1912, în localitatea Poduri, județul Bacău, și a trecut la cele veșnice în ziua de 25 decembrie 1951, în ziua când se prăznuia Nașterea Domnului, în închisoarea Târgu Ocna. A fost un duhovnic care a îndurat prigoana regimului comunist. A fost arestat de mai multe ori și condamnat la temniță.
Ieroschimonahul Dionisie Ignat de la Colciu (n. 1909, Vorniceni, județul Botoșani – d. 2004, Muntele Athos) a fost un călugăr român de la Muntele Athos, mare părinte duhovnicesc al secolului XX.
Pe lângă activitatea administrativă şi gospodărească, Părintele Dometie a acordat o importanţă deosebită studiului. În anul 1972 s-a înscris la cursurile de doctorat în teologie, la Institutul Teologic din Bucureşti, pe care le-a terminat cu media 10, cu o lună înainte de sfârşitul său fulgerător. Părintele Dometie a murit într-o duminică, pe data de 6 iulie 1975. A fost, aşa cum afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „un erou al credinţei, un suflet de mare sfinţenie şi puritate”.
Dumitru Stăniloae (n. 29 noiembrie 1903, Vlădeni, comitatul Brașov, Austro-Ungaria – d. 5 octombrie 1993, București, România) a fost un preot, teolog, profesor universitar, specialist în dogmatică, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul al XX-lea și cel mai mare teolog român din acel secol. A fost, între 1934 și 1945, redactor șef al publicației bisericești Telegraful Român .A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române (1991).
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae#/media/Fi%C8%99ier:Stamps_of_Romania,_2003-37.jpg
În ședința din 25 februarie 2021, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis începerea demersurilor de canonizare a mai multor mărturisitori și duhovnici români persecutați sau martirizați de regimul comunist.
Aceștia vor fi canonizați în 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) și a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).
Preotul mărturisitor Liviu Galaction Munteanu, profesor de teologie, trecea la Domnul în urmă cu 63 de ani. Clericul este unul dintre mărturisitorii din perioada comunistă propuși pentru canonizare în anul 2025.
Pr. Liviu Galaction Munteanu – Părintele Liviu Galaction Munteanu s-a născut în 16 mai 1898 într-o familie de învăţători din Cristian, judeţul Braşov, și s-a format ca teolog la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu. Părintele Liviu Galaction Munteanu a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor şi adulţilor, care l-a adus în atenția Securității. A fost anchetat, iar în 1959 condamnat la opt ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A fost închis în penitenciarele Aiud şi Gherla. A murit în 8 martie 1961, la Aiud, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus de regimul comunist.
Foto credit: Ziarul Lumina
Protos. Iraclie Flocea s-a născut în 11 martie 1893 la Pojorâta, în județul Câmpulung (Moldovenesc – Suceava de astăzi) și a primit la botez numele de Ioan. A luptat în linia întâi în timpul Războiului de Reîntregire, când a și fost rănit grav și aproape să-și piardă mâna stângă. Dar Dumnezeu a lucrat o minune și l-a vindecat. În 1917, după ce a fost eliberat din prizonierat, a respectat o promisiune făcută lui Dumnezeu când era în tranșee și a rămas în Basarabia.
În perioada 1926-1930 a urmat cursurile Facultății de Teologie din Chișinău, remarcându-se prin preocupările sale cărturărești, publicistice și duhovnicești, fiind apreciat de profesorii erudiți ai Facultății de Teologie. Scriitorul Mihail Sadoveanu l-a menționat pe Părinte într-un text în care relata vizita la mănăstirea de metanie a ieromonahului. „Era recunoscut de contemporani ca mare orator și duhovnic iscusit, milostiv și generos cu cei străini, devotat misiunii sale, vorbitor de limbi străine, traducător și publicist (rusa, găgăuza, germana etc.), mărturisitor în închisorile comuniste, cunoscător al Sfintei Scripturi, bun cântăreț și administrator, fapt confirmat și de cei care i-au studiat viața și activitatea”, subliniază Episcopul Basarabiei de Sud.
Visarion Toia – cuviosul mărturisitor
Născut la 28 mai 1884, într-o familie de agricultori din Secuieni, jud. Bacău, de mic copil a simţit chemarea pentru cele bisericeşti. La 8 septembrie 1908, tânărul Vasile Toia a intrat ca frate în mănăstirea vâlceană Frăsinei. Fiind dotat cu o voce plăcută, a urmat şcoala de cântăreţi bisericeşti, iar în 1910 a fost mutat la Mănăstirea Lainici. În 1922 a intrat în monahism, în 1927 a primit rangul de protosinghel, iar la 15 ianuarie 1929 episcopul Vartolomeu Stănescu l-a numit stareţ al Mănăstirii Lainici. Aflat la conducerea acesteia, părintele Visarion a depus o amplă activitate gospodărească şi duhovnicească, rămânând în posteritate ca al treilea ctitor. În timpul şantierului de la Bumbeşti-Livezeni, deschis de regimul comunist, în anul 1949, părintele Toia a organizat un spital pentru cei schilodiţi în timpul lucrărilor, fiind mereu aproape de aceştia.
Conform Securităţii, Visarion Toia contracara astfel campania de educare marxist-leninistă care se desfăşura în zonă. Mai mult, părintele organiza pelerinaje împreună cu minerii din Valea Jiului şi refuza cu obstinaţie ocuparea chiliilor de către trupele de Securitate care luptau împotriva partizanilor din munţi, manifestări care au atras atenţia organelor de represiune. A fost maltratat de Securitate, dar nu a putut fi salvat, nici la spital, astfel încât la 8 noiembrie 1951 a trecut la cele veşnice.
(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)
https://fericiticeiprigoniti.net/visarion-toia-cuviosul-marturisitor/
