Current track

Title

Artist


Alexandru Socec, general român

#Postat de on august 17, 2025

Alexandru Socec (17 august 1859, București – 31 mai 1928, București) a fost general al Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.

Fiul librarului și editorului Ioan V. Socec, originar din Săcele și refugiat la București după Revoluția de la 1848, Alexandru Socec a urmat liceul la Leipzig, pe care l-a absolvit în 1877. După câțiva ani petrecuți în călătorii prin marile capitale europene, a revenit în țară și s-a înscris la Școala de subofițeri de la Mănăstirea Dealu, obținând gradul de sublocotenent în 1883. A fost căsătorit de două ori: mai întâi, în 1885, cu americanca Susie Harlan Price, iar după moartea acesteia, în 1917, cu Smaranda, în timp ce se afla în detenție la Iași.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Socec#/media/Fișier:1916_-_generalul_Alexandru_Socec.png

De-a lungul carierei a deținut funcții importante, între care comandant al Regimentului 9 Roșiori și al Corpului 3 Teritorial. În timpul Primului Război Mondial a condus Divizia 3 Infanterie (27 august – 3 septembrie 1916) și Divizia 2 Infanterie (3 septembrie – 8 decembrie 1916). Acuzat pe nedrept de părăsirea postului în Bătălia pentru București, a fost condamnat și degradat public în ianuarie 1917. A rămas închis până la 3 octombrie 1918, când Tribunalul Militar din Iași, prezidat de generalul Constantin Coandă, a revizuit procesul și l-a achitat de toate acuzațiile. Ulterior a fost reintegrat în drepturi și onoruri.

Socec a publicat lucrări de specialitate în domeniul militar și lingvistic, printre care: Calul. Principii asupra organizației, exteriorului, hygienei, potcovitului și boalelor calului (1895), Dictionnaire des guerres. La guerre Franco-Allemande (1893, 1895), Die Rumänische Armee (sfârșitul sec. XIX), precum și volumul memorialistic Zile de restriște din anii 1916–1918 (1928). A lăsat și un jurnal în 25 de caiete manuscrise (1877–1928).

Decorații

  • Ordinul „Steaua României”, ofițer (1912)
  • Ordinul „Coroana României”, ofițer (1901)
  • Medalia „Bene Merenti”, clasa I (1913)
  • Semnul onorific de aur pentru serviciu militar de 25 de ani (1912).

Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *