Alexandru Jar, scriitor român de origine evreiască

Alexandru Jar (21 septembrie 1911, Iași – 10 noiembrie 1988, București), pe numele real Solomon A. Jacob (sau Alexandru Avram), a fost un scriitor român de origine evreiască, cunoscut mai întâi ca promotor al literaturii proletcultiste, pentru ca mai târziu să devină unul dintre criticii acesteia. A avut o activitate marcantă atât în politică, cât și în literatură.

Membru al Partidului Comunist Român din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania și apoi în Rezistența franceză împotriva ocupației naziste, alături de soția sa, militanta antifascistă Olga Bancic, care a fost executată în 1944. În perioada petrecută în Franța, Jar a folosit mai multe nume conspirative, printre care Toma Alexandru și Rădulescu Alexandru.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-feather-pen-ink-gold-writing-631321

Sursa foto: https://hotnews.ro/cine-si-bate-joc-de-noi-si-de-un-popor-intreg-alexandru-jar-fanatic-si-apostat-521914

După război s-a întors în România și a devenit un autor foarte activ în anii ’40 și ’50, apropiat de regimul comunist. A publicat romane precum Sfârșitul jalbelor (1950) și Marea pregătire (1952), dedicate grevelor muncitorești. A fost recompensat în 1950 cu Premiul de Stat Stalin.

În perioada stalinistă, Jar era una dintre vocile dominante ale literaturii oficiale, chemând la „vigilentă” ideologică în rândul scriitorilor. După moartea lui Stalin, însă, și-a revizuit poziția și a început să critice controlul politic asupra culturii. A avut ieșiri publice în care denunța contradicțiile regimului, cum a fost și în 1956, când a întrebat deschis: „Am fost mințiți când ni s-a spus că Tito e un călău, sau suntem mințiți astăzi?”.

În urma acestor atitudini, Alexandru Jar a fost exclus din partid în mai 1956, fiind acuzat de „ieșire antipartinică” și de „calomnierea” literaturii socialiste. Ulterior a fost obligat să scrie o autocritică, în care recunoștea greșelile și încerca să își justifice poziția. Deși căzut în dizgrație, nu a fost complet marginalizat și a continuat să publice literatură, deși cu o vizibilă schimbare de ton.

În viața personală, după război s-a căsătorit cu prim-balerina Sanda Orleanu, cu care a avut un fiu, Valentin Jar, devenit ulterior tenor și stabilit în Olanda.

Printre cele mai importante volume publicate se numără:

• Sânge și vis (1946)
• Poemul marii deșteptări (1946)
• Moartea lui Iosif Clisci (1948)
• Sfârșitul jalbelor (1950)
• Marea pregătire (1952)
• Cucuietul (1954)
• Un craniu de prisos (1956)
• La borna 203 (1959)
• Lagard cel însemnat (1966)
• Trădarea lunii (1968)
• Eu, Consula (1971)
• Nașul și fericirea lumii (1976)

Distincții:

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952)
• Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (1971)

În cultură:
Figura lui Alexandru Jar apare și în filmul francez L’armée du crime (2009), dedicat Rezistenței franceze, unde este interpretat de actorul Alexandru Potocean.