Alexandru Dimitrie Xenopol, istoric român

Alexandru Dimitrie Xenopol (născut pe 23 martie 1847, la Iași – decedat pe 27 februarie 1920, la București) a fost un istoric renumit, rector al Universității din Iași și membru al Academiei Române. Este cunoscut pentru realizarea primei sinteze complete a istoriei poporului român, „Istoria românilor din Dacia Traiană”, operă care a avut un impact considerabil și a fost cunoscută la nivel internațional. Prin întreaga sa activitate, A. D. Xenopol a rămas una dintre cele mai importante personalități culturale ale României.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_D.Xenopol#/media/Fișier:A._D._Xenopol(1).jpg
S-a născut la 23 martie 1847 la Iași, într-o familie de intelectuali, părinții săi fiind Dimitrie și Maria Xenopol. A fost primul dintre cei șase copii ai familiei. A crescut într-un mediu intelectual, având parte de educație în limba franceză la pensionul tatălui său. În 1856 a devenit elev al Școlii din Trei Ierarhi, iar studiile liceale le-a urmat la Academia Mihăileană și la Institutul academic, unde a obținut bacalaureatul în 1867. În aceeași perioadă, a fost remarcat de Societatea „Junimea”, care i-a oferit o bursă de studii în Germania.

În 1871, Alexandru Xenopol a obținut două doctorate, unul în drept la Berlin și altul în filosofie la Giesen, ambele cu calificativul „magna cum laudae”. După finalizarea studiilor, s-a întors în țară și s-a stabilit la Iași, unde a început să participe activ la festivitățile de la Putna, rostind discursul de deschidere. Până în 1878, a urcat pe treptele carierei în magistratură, dar în paralel a continuat să colaboreze cu „Convorbiri literare”, publicația Societății „Junimea”.

În 1878, s-a alăturat liberalilor moderați, iar activitatea sa politică a fost restrânsă la colaborarea literară cu „Junimea”. A practicat avocatura până în 1883, când a devenit profesor de istorie la Universitatea din Iași, la vârsta de 36 de ani.

În 1888 a publicat primul volum din lucrarea „Istoria românilor din Dacia Traiană”, care a fost finalizată în 1893, după 16 ani de cercetare și 10 ani de redactare. Această lucrare de aproape 4.000 de pagini reprezintă o sinteză analitică și completă a istoriei românilor din toate provinciile istorice, începând din cele mai vechi timpuri și până la Unirea din 1859. Xenopol a realizat cercetări extinse în arhive din România și din străinătate pentru a finaliza acest proiect monumental, care tratează atât aspecte economice, politice, sociale, cât și religioase.

În 1896, Academia Română i-a recunoscut meritele științifice alegându-l membru activ, iar în 1898 a devenit rector al Universității din Iași, funcție pe care a ocupat-o până în 1901, când a pierdut-o din cauza unor jocuri politice. A colaborat cu instituții internaționale de profil și a fost apreciat în cercurile academice din străinătate. În 1896, la Paris, a apărut traducerea prescurtată a lucrării sale, „Histoire des Roumains de la Dacie Trajane”. De asemenea, lucrarea „Les principes fondamentaux de l’histoire” (Principiile fundamentale ale istoriei), publicată în 1899, l-a consacrat în cercurile filozofice, iar datorită acestei opere a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris.

Xenopol a scris și alte lucrări importante, precum „Domnia lui Cuza Vodă” (1903), „Mijloacele de îndreptare ale stării țăranilor români” (1907) și „Istoria partidelor politice din România” (1910). În 1908, s-a alăturat grupării conservator-democrate conduse de Take Ionescu, deși nu a desfășurat o activitate politică activă.

În 1914, s-a stabilit la București, unde a trăit sub ocupație germană din 1916 până în 1918. A decedat pe 27 februarie 1920 și a fost înmormântat cu funeralii naționale.

Opere fundamentale
Pe site-ul Universității București sunt disponibile operele integrale ale lui Alexandru D. Xenopol.

Bibliografie

• Magazin Istoric, Anul IV, nr. 5 (38), mai 1970.