Alexandru Dimitrie Xenopol, istoric român

Alexandru Dimitrie Xenopol (n. 23 martie 1847, Iași – d. 27 februarie 1920, București) a fost un istoric de renume, rector al Universității din Iași și membru al Academiei Române. Este cunoscut pentru prima sinteză completă a istoriei românilor, intitulată „Istoria românilor din Dacia Traiană”, pe care a făcut-o cunoscută în întreaga lume. Prin întreaga sa activitate, Xenopol a rămas una dintre cele mai importante personalități culturale ale României.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_D.Xenopol#/media/Fi%C8%99ier:A._D._Xenopol(1).jpg

S-a născut pe 23 martie 1847 la Iași, fiind fiul lui Dimitrie și Maria Xenopol, fiind primul din cei șase copii ai familiei. A crescut într-un mediu intelectual, începându-și studiile la pensionul tatălui său, unde învățătura se făcea în limba franceză. În 1856 a devenit elev la școala Trei Ierarhi din Iași, iar studiile liceale le-a urmat la Academia Mihăileană și la Institutul academic, obținând bacalaureatul în 1867. Societatea „Junimea” i-a apreciat calitățile intelectuale și i-a acordat o bursă pentru studii în Germania. În 1871, a obținut două doctorate, în drept și filosofie, la Berlin și Giesen, cu calificativul „magna cum laudae”.

După întoarcerea în țară, în același an, a participat la festivitățile de la Putna, rostind discursul de deschidere. În perioada 1867–1878, a avut o carieră în magistratură, în paralel colaborând la „Convorbiri literare”, publicația „Junimii”. În 1878, a aderat la gruparea liberalilor moderați, continuând colaborarea cu „Junimea” doar pe plan literar. În 1883, a devenit profesor de istorie la Universitatea din Iași, la vârsta de 36 de ani.

În 1888 a publicat primul volum din lucrarea sa monumentală „Istoria românilor din Dacia Traiană”, iar ultima parte a operei a apărut în 1893. Această lucrare, care cuprinde aproape 4.000 de pagini, a fost rezultatul a 16 ani de documentare și 10 ani de redactare. Este prima abordare sistematică și analitică a istoriei românilor, acoperind toate provinciile istorice, de la cele mai vechi timpuri până la Unirea din 1859. Xenopol a realizat cercetări ample în arhive și biblioteci din țară și din străinătate, iar lucrarea sa abordează structurile sociale, economice, politice și culturale ale românilor, inclusiv viața țăranilor, meșteșugarilor, și marilor proprietari funciari, precum și evoluția instituțiilor statale.

În 1896, Academia Română i-a recunoscut meritele științifice și l-a ales membru activ. Între 1898 și 1901, a fost rector al Universității din Iași, dar a pierdut această funcție din cauza unor jocuri politice. În paralel, Xenopol a fost recunoscut și în cercurile internaționale, iar în 1896, lucrarea sa a fost tradusă în franceză și publicată în două volume la Paris sub titlul „Histoire des Roumains de la Dacie Trajane”. În 1899, a publicat „Les principes fondamentaux de l’histoire”, lucrare care l-a consacrat în cercurile filozofice, iar datorită acesteia a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris.

Xenopol a scris și alte lucrări importante, precum „Domnia lui Cuza Vodă” (1903), „Mijloacele de îndreptare ale stării țăranimii române” (1907), și „Istoria partidelor politice din România” (1910). În 1908 s-a alăturat grupării conservator-democrate condusă de Take Ionescu, dar nu a desfășurat niciodată o activitate politică activă. Această implicare în politică a dus la pierderea funcției de rector al Universității din Iași.

În 1914, s-a stabilit la București, unde a rămas sub ocupație germană între 1916 și 1918. A murit pe 27 februarie 1920 și a fost înmormântat cu funeralii naționale.

Opere fundamentale
Printre lucrările sale celebre se numără:

• „Istoria românilor din Dacia Traiană”
• „Domnia lui Cuza Vodă”
• „Mijloacele de îndreptare ale stării țăranimii române”
• „Istoria partidelor politice din România”

Bibliografie

• Magazin istoric, Anul IV, nr. 5 (38), mai 1970.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_Dimitrie_Xenopol