Alexandru D. Rădulescu, medic chirurg și scriitor român

Alexandru D. Rădulescu (n. 26 august 1886, Focșani, județul Vrancea – d. 11 aprilie 1979, București) a fost un renumit medic chirurg și scriitor român, membru titular al Academiei Române din anul 1955.

A urmat cursurile liceale la Constanța și Focșani, iar studiile universitare le-a absolvit la Facultatea de Medicină din București. În 1914 și-a susținut teza de doctorat, intitulată „Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastomoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_D._Rădulescu#/media/Fișier:Alexandru_D._Rădulescu.jpg

Și-a început cariera ca medic la CFR (1914–1916), fiind în același timp preparator la Clinica II de Chirurgie din București (1915–1919). Între 1919 și 1922 a fost adjunct al directorului Clinicii de Chirurgie de la Facultatea de Medicină din Cluj, iar din 1920 până în 1940 a fost medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj. După 1940 a activat la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București, unde a lucrat până în 1962.

În timpul Primului Război Mondial, a fost medic chirurg la Spitalul de Campanie nr. 5. În 1921 a înființat, pentru prima dată în România, un spital de ortopedie la Cluj – o instituție model, ce includea paturi de spital, un atelier de protezare și o secție de recuperare funcțională.

A fost un pionier al ortopediei românești, contribuind decisiv la afirmarea acestei specialități ca domeniu medical de sine stătător. A fondat Revista de ortopedie și chirurgie infantilă în 1927 și Societatea Română de Ortopedie în 1931.

Printre lucrările sale științifice se numără:

• Mica chirurgie și elemente de patologie chirurgicală (1934)
• Tratat de ortopedie chirurgicală (1939)
• Greffes et transplants osseux chez l’homme (1924)
• Ortopedie chirurgicală (1956)
• Artroplastia (1958)
• Scoliozele (1961)
• Transplanturi și grefe osoase și cartilaginoase (1975).

A introdus procedee operatorii originale și a contribuit la dezvoltarea echipamentelor chirurgicale ortopedice, inventând instrumente precum: masa ortopedică Rădulescu, scărița de extensiune, depanatorul de floare, strângătorul de sârmă, despicătorul de coaste, pensele cu astragal etc.

În domeniul protezării, a adus îmbunătățiri notabile prin invenții precum genunchiul blocabil, mâna mecanică Rădulescu-Aldea, diverse aparate pentru paralizia post-poliomielitică și proteze pentru scolioză.

Pe lângă activitatea medicală, a scris și literatură, semnând fie cu numele său, fie cu pseudonimul Furpa Sera. Printre titlurile publicate se numără:

• Bătea un vânt de nebunie (1931)
• Surprinși în intimitate (1931)
• Trebuie să înving (roman, 1946).

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1948 și membru titular din 1955. A fost de asemenea membru al unor instituții științifice prestigioase, cum ar fi:

• Academia de Științe Medicale din București
• Academia de Chirurgie din Paris
• Societatea Internațională de Chirurgie
• Societățile de Ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Paris, Sofia, Varșovia

Pentru activitatea sa științifică excepțională, a primit Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a pe 9 decembrie 1961, cu prilejul împlinirii a 75 de ani.