Alessandro Scarlatti, compozitor italian

Alessandro Scarlatti (n. 2 mai 1660, Palermo, Sicilia – d. 22 octombrie 1725, Napoli) a fost un important compozitor italian, cunoscut în special pentru operele și lucrările sale religioase.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alessandro_Scarlatti#/media/Fișier:Alessandro_Scarlatti.jpg

Trimis la Roma în jurul vârstei de 12 ani, Scarlatti l-a cunoscut acolo pe Bernardo Pasquini, care a avut o influență majoră asupra formării sale muzicale. Debutul său în operă a avut loc în 1679 cu Gli equivoci nel sembiante, lucrare care i-a adus protecția reginei Christina a Suediei. Pentru aceasta a compus ulterior L’onestà negli amori (1680) și a rămas în serviciul său până în 1684. Succesul acestor opere i-a adus comenzi din Napoli, unde a fost numit maestru di cappella la curtea regală.

Între 1684 și 1702, Scarlatti a compus peste 40 de opere pentru curtea napolitană. Una dintre lucrările reprezentative din această perioadă este Gli equivoci in amore (1690).

În 1702 s-a mutat la Florența, unde a compus patru opere pentru teatrul prințului Ferdinando de Medici, dar partiturile acestora nu s-au păstrat. Mai târziu, în 1707, a devenit maestru di cappella al cardinalului Pietro Ottoboni din Roma și membru al Academiei Arcadiene. A urmat un alt post la bazilica Santa Maria Maggiore și, în 1708, a scris două opere de anvergură: Il trionfo della libertà și Il Mitridate Eupatore, ultima considerată una dintre capodoperele sale. Pentru a superviza spectacolele, a călătorit la Veneția, iar în 1709 s-a reîntors la Napoli.

În anii care au urmat, Scarlatti a cunoscut o perioadă de activitate intensă, compunând serenade, liturghii și noi opere. Printre succesele acestei perioade se numără La principessa fedele (1710), Scipione nelle Spagna (1714) și Il Tigrane (1715). Aceste lucrări evidențiază dezvoltarea formei de arie ternară și utilizarea tot mai expresivă a orchestrei, în special a instrumentelor cu coarde.

În 1716 a compus o liturghie pentru Papa Clement al XI-lea și a încheiat prima sa operă comică, Il trionfo dell’onore, prezentată la Napoli în 1718. Între 1718 și 1721 a continuat să scrie opere și piese religioase. După revenirea sa la Napoli în 1723, se pare că s-a retras din activitatea publică.

Scarlatti este apreciat pentru tehnica sa compozițională rafinată, pentru inovațiile în armonia cromatică și dezvoltarea tematică – trăsături care anticipă creația unor mari compozitori precum Mozart și Schubert. Este considerat fondatorul uverturii italiene în trei părți (allegro–adagio–allegro), formă care a influențat apariția simfoniei clasice.

Deși a compus puțină muzică orchestrală, a contribuit semnificativ la dezvoltarea orchestrei de operă. A introdus un rol mai important pentru acompaniamentul orchestral al vocilor și a valorificat instrumentele de suflat – trompete, flaute, oboiuri, fagoturi și corni – pentru efecte expresive. Muzica sa de cameră este la fel de valoroasă, cu peste 600 de cantate de-a lungul vieții.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Alessandro-Scarlatti