Aleksandr Pușkin a fost un poet și dramaturg clasic rus, considerat cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne
#Postat de Carmen Vintu on februarie 10, 2022
Pușkin (26 mai/ , Moscova– d. Sankt Petersburg) a petrecut trei ani (perioada 1820–23) pe teritoriul guberniei, după ce anterior fusese exilat aici de către administrația țaristă.

Sursa foto: https://picryl.com/media/aleksandrpushkin-1a828b
În anul 1820, la vârsta de doar 21 de ani, Aleksandr Puşkin, unul dintre cei mai importanţi poeţi şi dramaturgi din perioada romantică, considerat fondatorul literaturii ruse moderne, a intrat în conflict cu autorităţile din timpul întunecatei domnii a ţarului Alexandru I. Puşkin avea deja notorietate în ţară şi a scris o epigramă destul de acidă la adresa generalului Aracceev, favoritul ţarului, intitulată Odă a Libertăţii, practic un protest împotriva despotismului şi robiei. Reacţia autorităţilor a fost pe măsură şi au hotărât expulzarea sa în Siberia, dar intervenţia istoricului Karamzin l-a salvat, fiind pedepsit doar cu trimiterea la Chişinău, provincie românească aflată sub dominaţie rusă din 1812. Aici poetul a locuit timp de trei ani şi casa unde a stat este astăzi muzeu, unde se păstrează şi o parte din amintirile poetului.
Aleksandr Sergheevici Pușkin ( n. 26 mai/6 iunie 1799, Moscova, Imperiul Rus – d. 29 ianuarie/10 februarie 1837, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira — asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.
În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbații sunt răniți, dar Pușkin mortal. Două zile mai târziu, Rusia îl pierdea pe cel mai important poet și dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea funeraliilor într-un loc mai ferit, permițând participarea unui grup foarte restrâns de rude și prieteni apropiați.
Pușkin a avut patru copii cu Natalia.
La curtea ţarului, Natalia Goncearova-Puşkina era considerată una dintre marile frumuseţi ale Rusiei. Natalia nu era doar soţia lui Puşkin şi mamă a celor patru copii ai acestuia, ci şi muza lui. Aflat pe patul de moarte, poetul i-a rugat pe prietenii săi să o apere pe Natalia de,,gurile rele „.
Opera literară
Poeme
„Sunt copleșit de versurile lui Pușkin, izvor de apă vie.”Ruslan și Ludmila (1820)
- Gavriiliada (1821)
- Prizonierul din Caucaz (1822)
- Frații haiduci (1822)
- Fântana din Bahcisarai (1824)
- Țiganii (1827)
- Contele Nulin (1825)
- Poltava (1829)
- Căsuța din Colomna (1829)
- Andjelo (1833)
- Călărețul de aramă (1833)
Basme
- Povestea cu popa și argatul său Balda (1830)
- Povestea ursoaicei (1830)
- Povestea țarului Saltan, a feciorului său Gvidon-voevod viteazul și a frumoasei crăiese Lebăda (1831)
- Basmul cu pescarul și peștișorul (1833)
- Basmul cu domnița adormită și cei șapte voinici (1833)
- Basmul cocoșelului de aur (1834)
Romane în versuri
- Micile tragedii (1830)
- Cavalerul avar
- Mozart și Salieri
- Oaspetele de piatră
- Ospăț în timp de ciumă
- Rusalca (1832)
Proze (romane, nuvele și povestiri)
- Arapul lui Petru cel Mare (1827) (roman neterminat)
- Istoria satului Goriuhino (1830) (schiță neterminată)
- Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin (1831)
- Împușcătura
- Viscolul
- Dricarul
- Căpitanul de poștă
- Domnișoara țărăncuță
- Dubrovski (1832) (roman neterminat)
- Kirdjali (1834)
- Dama de pică (1834)
- Istoria lui Pugaciov (1834)
- Fata căpitanului (1836)
- Roslavlev (1836) (roman neterminat)
- Nopțile egiptene (1837) (schiță neterminată)
Aprecieri
—Mihai Eminescu – poet, prozator și ziarist[19]
„Poezia lui Pușkin este ca un soare. Luminează întreaga lume.”—Nicolai Nekrasov – poet
„Fără îndoială, Pușkin este acela care a creat limba noastră poetică, limba noastră literară, iar nouă și urmașilor noștri nu ne rămâne decât să mergem pe drumul trasat de geniul lui.”—Ivan Turgheniev – scriitor
„Poezia lui Pușkin este uimitor de fidelă realității ruse, fie că descrie natura rusă, fie că zugrăvește caracterele ruse; acesta este motivul pentru care Pușkin a fost proclamat în unanimitate poetul cu adevărat național al Rusiei, poet popular.”—Vissarion Belinski – critic literar
„Cu cât inspirația este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Pușkin și versurile lui sunt atât de curgătoare, atât de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, așa, de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu și de curgător.”
—Lev Tolstoi – scriitor
Jurnal FM 