Agatha Vasiliu-Bacovia, poetă simbolistă română

Agatha Vasiliu-Bacovia (născută Grigorescu la 8 martie 1895, în Mizil, județul Prahova – decedată la 12 octombrie 1981, la București) a fost soția poetului George Bacovia și o poetă simbolistă minoră. A studiat la Universitatea din București, la Facultatea de Litere și Filosofie, iar în perioada 1927-1950 a predat literatură română în mai multe licee din București. Primele sale poeme au fost publicate în revista Scena în 1918. De asemenea, a avut un rol esențial în susținerea și promovarea operei lui George Bacovia, pe care l-a îngrijit cu devotament.

Născută în Mizil, în 1895, ca fiică a lui Șerban Grigorescu și a Mariei (născută Anastasiu), Agatha a rămas orfană de mamă la doar patru zile după naștere și a fost crescută de o mătușă. A urmat școala primară în orașul natal, iar la vârsta de 14 ani s-a mutat la București, continuându-și studiile la Institutul de Educație Integrală. În 1915, a abandonat școala pentru a lucra ca funcționară la o societate de asigurări. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie în 1926, iar în perioada 1927-1950 a fost profesoară de literatură română. A debutat în viața literară cu poemul în proză Când n-oi mai fi în revista Scena în 1916. În 1928, s-a căsătorit cu poetul George Bacovia, după o relație de 12 ani. După moartea acestuia, în 1957, Agatha a condus Cenaclul George Bacovia de la Bacău și Muzeul Memorial George Bacovia din București.

Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/cod_gabriel/5377702845

Sursa foto: https://www.bjbacau.ro/2020/10/12/agatha-grigorescu-bacovia/

A publicat volume de poezie, printre care Armonii crepusculare (1923), Muguri cenușii (1926), Pe culmi de gând (1934), Terase albe (1938) și Bacovia. Viața poetului (1962). De asemenea, a semnat volume de memorii precum Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani (1981). Agatha a fost, de asemenea, o importantă figură a literaturii române, publicând poezie și proză în reviste literare, și a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România.

După moartea lui Bacovia, Agatha a continuat să lupte pentru conservarea și promovarea operei acestuia, ținând conferințe și publicând diverse lucrări despre viața și opera poetului. A realizat, cu abnegație, o vastă lucrare memorialistică, documentând pentru posteritate destinul poetului. Grija sa a fost ca Bacovia să fie prezent în librării și în colecțiile literare, iar eforturile sale au contribuit la înființarea caselor memoriale din București și Bacău, dedicate poetului.

Volumele publicate

• Armonii crepusculare, 1923
• Muguri cenușii, 1926
• Pe culmi de gând, 1934
• Terase albe (Proză marină), București, „Cartea Românească”, 1938
• Bacovia. Viața poetului, București, Editura pentru Literatură, 1962
• Lumina, 1965
• Poezie și proză, București, Editura pentru Literatură, 1967
• Cu tine noaptea’, Poezii, București, Editura pentru Literatură, 1969
• Versuri, 1970
• Efluvii, [versuri], București, Cartea Românească, 1977
• Șoaptele iubirii, București, Cartea Românească, 1979
• Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani, 1981
• George Bacovia, posteritatea poetului, editura Bacoviana, 1995.

La Biblioteca Congresului SUA există 5 volume de Agatha Bacovia, precum și volumul: George Bacovia, Scrieri alese (1961), cu un studiu introductiv de Ov. S. Crohmălniceanu , inclusiv o evocare și o bibliografie de Agatha Grigorescu-Bacovia.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Agatha_Bacovia