250 de ani de la nașterea lui Beethoven

Ludwig van Beethoven (n. 16 decembrie 1770, Bonn – d. 26 martie 1827, Viena) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. 
Beethoven este considerat un compozitor de tranziţie între perioadele clasică şi romantică ale muzicii.Beethoven, contemporanul nostru! În 2020, îl sărbătorim pe autorul celei mai celebre fraze muzicale din toate timpurile, compozitorul clasic ale cărui lucrări sunt interpretate cel mai frecvent, în întreaga lume.
Cu ocazia aniversării a 250 de ani de la nașterea lui Ludwig van Beethoven, Goethe-Institut București și partenerii săi aduc un omagiu „starului“ absolut al

Moștenirea artistică

Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din perspectiva transformării rolului compozitorului în societate. De la compozitorul medieval, artizan dependent (și de cele mai multe ori umil) aflat în serviciul Bisericii sau al aristocrației, compozitorul devine, odată cu prezența lui Beethoven, un artist care creează dintr-o necesitate interioară și nu la comandă. Influența sa asupra compozitorilor care l-au urmat a fost enormă. Admirat deschis, de la Franz Schubert, Felix Mendelssohn Bartholdy, Robert Schumann, Johannes Brahms, până la Richard Wagner și Arnold Schoenberg, ca întemeietor al unei ere noi în muzică, marele compozitor german este considerat până astăzi ca o figură cardinală în evoluția muzicii tuturor timpurilor, recunoscut și în limbajul și tehnica muzicii contemporane. Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi generații de muzicieni și al unei alte atitudini față de creațiile compozitorilor.

Simfoniile compuse de Beethoven

– Simfonia nr.1 în Do major, op.21 (1799/1800), premieră 2 aprilie 1800
– Simfonia nr.2 în Re major, op.36 (1802), premieră 5 aprilie 1803
– Simfonia nr.3 în Mi bemol major op.55 (“Eroica”), (1803/1804), premieră 7 aprilie 1805
– Simfonia nr.4 în Si bemol major, op.60 (1806), premieră 15 noiembrie 1807
– Simfonia nr.5 în Do minor (“Simfonia Destinului”), op.67 (1800-1808), premieră 22 decembrie 1808
– Simfonia nr.6 în Fa major, op.68 (“Pastorala”) (1807/1808), premieră 22 decembrie 1808
– Simfonia nr.7 în La major, op.92 (1811/1812), premieră 8 decembrie 1813
– Simfonia nr.8 în Fa major, op.93 (1811/1812), premieră 27 februarie 1814
– Simfonia nr.9 în Re minor, op.125 (1815–1824), premieră 7 mai 1824

Simfonia a 10-a

Din fragmente de partituri rămase de la Beethoven, muzicologul englez Barry Cooper a reconstituit prima parte de 15 minute, în tempo Andante – Allegro – Andante, a Simfoniei a 10-a în Mi bemol major (E flat major), pe care compozitorul nu a mai apucat să o finalizeze. Nu se poate dovedi că toate aceste partituri au fost scrise în acest scop de Beethoven, dar există un consens între specialiști că el intenționa să mai compună o simfonie.

• Beethoven Symphony No. 10, 1st mov (Part 1)
• Beethoven Symphony No. 10, 1st mov (Part 2)
• Beethoven symphony no. 10 in E flat major „Unfinished” (Part 1 of 2)
• Beethoven symphony no. 10 in E flat major „Unfinished” (Part 2 of 2)
• Beethoven 10th Symphony II.Andante.