Dimitrie Mangeron, matemat­ician român

Dimitrie Ioan Mangeron (15/28 noiembrie 1906, Chișinău, Imperiul Rus – 27 februarie 1991, Iași, România) a fost un matemat­ician român, membru corespondent al Academiei Române din 1990.

Provenit din familia unui mecanic de locomotivă din Basarabia, a urmat liceul la Ungheni, apoi Facultatea de Științe, secția Matematică, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în 1930. La aceeași universitate și-a început cariera academică: mai întâi ca asistent, apoi șef de lucrări, devenind conferențiar în 1936 și profesor titular în 1941. Titlul de doctor în matematică l-a obținut în 1932, la Universitatea din Neapole, iar în 1956 a devenit doctor docent în științe. A condus Catedra de mecanică și mecanisme până în 1958, iar ulterior Catedra de matematică a Institutului Politehnic din Iași (astăzi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”) până în 1979. A fost, de asemenea, coordonatorul Buletinului Institutului Politehnic din Iași. Între 1942 și 1944 a predat la Catedra de matematică a Universității românești din Cernăuți.

Mai multe detalii

Mormântul acad. Dimitrie Mangeron în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou.

Cezar Suceveanu – Operă proprie

Dimitrie Mangeron

• CC BY 3.0
• Fișier:Dimitrie Mangeron2.jpg
• Creată: 2009
• Încărcată: 17 august 2009

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Mangeron#/media/Fișier:Dimitrie_Mangeron2.jpg

Mangeron s-a numărat printre cei mai prolifici matematicieni români, publicând peste 600 de lucrări. Domeniul său principal de cercetare a fost mecanica corpului rigid, căreia i-a dedicat o amplă monografie în trei volume. Interesele sale științifice s-au extins însă și spre ecuații diferențiale, sisteme neliniare, robotică, astronautică și alte ramuri conexe. Poliglot, cita în zece limbi și publica în șase. Ca profesor, era admirat de studenți, iar ca savant a devenit membru a peste 25 de societăți științifice internaționale din țări precum Anglia, Austria, Canada, Franța, Elveția, India, Italia, Japonia, Germania, SUA, Suedia sau URSS.

A predat cursuri postuniversitare în Franța, Germania, Austria, Canada, SUA și Spania, în limbile țărilor respective. În 1936, profesorul Mario Salvador de la Columbia University a introdus în literatura de specialitate denumirile de ecuații Mangeron și funcții Mangeron pentru ecuațiile undelor polivibrante formulate de savantul român. Aceste contribuții au avut aplicații în transmiterea undelor luminoase și radio, precum și în optimizarea fenomenelor din rețele spațiale echidistante. Tot el a elaborat teoria accelerațiilor reduse, utilă în pregătirea zborurilor spațiale, și a generalizat ecuațiile lui Lagrange prin introducerea accelerațiilor de ordin superior, formând ecuațiile Mangeron-Tsenov sau Lagrange-Mangeron.

Sfatul său adresat tinerei generații rămâne memorabil: „Realizările în orice domeniu cer eforturi susținute. Deci: muncă, pasiune, dăruire.”

Dimitrie Mangeron a murit la Iași, la 26 februarie 1991. Bustul său de bronz veghează mormântul din cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou. În prezent, bulevardul ieșean care urmărește cursul Bahluiului, între Facultatea de Chimie Industrială și Facultatea de Construcții și Arhitectură, poartă numele academicianului Dimitrie Mangeron.