Mihail Sadoveanu – scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român

Mihail Sadoveanu s-a născut pe 5 noiembrie 1880 în Pașcani și a decedat pe 19 octombrie 1961 la București. Acesta a fost un scriitor și om politic marcant al României, fiind cunoscut atât pentru vasta sa operă literară, cât și pentru rolul său politic. A devenit membru al Academiei Române în 1916 ca membru corespondent, iar în 1921 a fost ales membru titular, pentru ca în 1948 să devină membru activ. Deși s-a implicat în politică, posteritatea îl cunoaște mai ales ca pe un scriitor de anvergură, opera sa fiind descrisă de criticul George Călinescu drept „grandioasă”. Criticii l-au caracterizat drept un realist cu înclinații romantice și un observator care surprinde detalii cu o delicatețe specifică realismului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Mihail_Sadoveanu1.jpg

Pe plan politic, Sadoveanu a debutat în 1926 în cadrul Partidului Poporului, iar mai târziu a aderat la Uniunea Agrară fondată de Constantin Argetoianu, timp în care a deținut funcția de președinte al Senatului. După venirea comuniștilor la putere, și-a adaptat orientarea politică, devenind susținător activ al noului regim. În 1946, a fost ales președinte al Adunării Deputaților și a fost inclus printre membrii Prezidiului Republicii Populare Române, după abdicarea regelui Mihai I. Din această perioadă până la finalul vieții a rămas un colaborator fidel al regimului, fiind distins cu diverse premii și onoruri, printre care Premiul Lenin pentru pace.

Originea sa este legată de Oltenia, de unde provenea tatăl său, Alexandru Sadoveanu, avocat de profesie, iar mama sa, Profira Ursachi, era fiică de răzeși. Studiile le-a început în Pașcani, continuând gimnaziul la Fălticeni și Liceul Național din Iași, pentru a urma cursuri la Universitatea din București, pe care le-a întrerupt în 1901.

Sadoveanu a debutat publicistic în revista Dracu din București în 1897, iar mai târziu a colaborat cu publicații prestigioase precum Convorbiri literare, Sămănătorul și Viața Românească. În timpul carierei sale, a fost și director al Teatrului Național din Iași și redactor la ziarele Adevărul și Dimineața.

În 1913 a participat la campania militară din Bulgaria ca sublocotenent în al Doilea Război Balcanic, iar în Primul Război Mondial a fost ofițer de presă, contribuind la publicația România, alături de nume importante ale literaturii române.

Opera sa cuprinde romane de mare profunzime, precum Baltagul și Frații Jderi, dar și lucrări istorice, povestiri și eseuri, prin care a explorat teme profunde și complexe ale vieții rurale românești.

• Șoimii (1904)
• O istorie de demult (1907)
• Apa morților (1911)
• Neamul Șoimăreștilor (1915)
• Umbre (1919)
• Strada Lăpușneanu (1921)
• Oameni din lună (1923)
• Ți-aduci aminte (1923)
• Țara de dincolo de negură (1926)
• Dumbrava minunată (1926)
• Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
• Împărăția apelor (1928)
• Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929)
• Depărtări (1931)
• Creanga de aur (1933)
• Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
• Nopțile de Sânziene (1934)
• Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
• Cuibul invaziilor (1935)
• Valea Frumoasei (1938)
• Frații Jderi (1935-1942)
• Divanul persian (1940)
• Anii de ucenicie (1944)
• Caleidoscop (1946)
• Nada Florilor (1951)
• Nicoară Potcoavă (1952).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sadoveanu